Mesajele ierarhilor ortodocși din străinătate cu prilejul Sărbătorii Nașterii Domnului 2014

0
80

bartolomeu-2Sanctitatea Sa Bartolomeu I, arhiepiscop al Constantinopolului, Noua Romă, și Patriarh Ecumenic al Bisericii Ortodoxe – „Iisus, ca etalon al umanității”

Dumnezeu S-a întrupat pe pământ și în același timp am văzut omul desăvârșit, alături de incontestabila valoare a persoanei umane. Astăzi, experimentăm starea omului după căderea în păcat, așa cum este ea descrisă în Psalmi: „De la păcatul originar săvârșit de Adam, trupul omului a devenit corupt și muritor (Romani 3:10-12 și 23).

Înainte de întruparea lui Hristos, umanitatea nu a fost conștientă de valoarea incontestabilă a persoanei umane, care a slăbit și a fost deformată după căderea în păcat. Doar înțelepții vremurilor puteau pătrunde în adevarata însemnătate a acesteia înainte de Nașterea Domnului,  putând oferi răspuns l-a întrebarea Psalmului „Ce este omul că-ţi aminteşti de el? ” (Psalm 8.4), iar răspunsul îl găsim tot în textele Psalmilor: „Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu slavă şi cu cinste l-ai încununat pe el” (Psalmul 8, 5).

Aceasta este valoarea supremă a omului relevată de Dumnezeu prin personalitatea divino-umană a Fiului Său trimis pe pământ. Și încă de atunci, auzim declarații pe aceeași temă transmise de state, guverne și grupuri sociale, precum și de tratatele internaționale cu privire respectarea persoanei umane și a drepturilor omului.

Suntem martori în aceste zile la „drama din Betleem”. O considerăm o dramă pentru că nu mai este un eveniment de bucurie. Când ignorăm pe Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu născut într-o iesle, când umanitatea ca și creație a lui Dumnezeu nu este respectată ca o  „imagine divină”.

Sfânta noastră Biserică Creștină și învățătura sa teologică ne învață că trupul uman este demn de un mare respect, deoarece acesta s-a unit cu Dumnezeu în Domnul întrupat. Prin urmare, noi toți sunt obligați să ne intensificăm eforturile noastre pentru ca valoare supremă a persoanei umane să fie respectată de toți.

Dragi frați și surori, când ne îndreptăm atenția către situația existentă în lumea noastră astăzi, noi condamnăm evenimentele tragice care decurg din ură față de alte religii și dușmănie față de oameni. Ca răspuns, oferim ca singur antidot puternic la violența contemporană  ascultarea faţă de Dumnezeu, care acționează întotdeauna ca iubire și care a surprins înțelepți din întreaga lume. Aceasta este puterea mistică a lui Dumnezeu, puterea mistică a Bisericii Ortodoxe şi puterea mistică a credinței creștine. Aceasta este puterea care stăpânește și învinge orice formă de violență și manifestare a răului  prin iubire divină.

Sursa: http://www.patriarchate.org/-/patriarchal-proclamation-of-christmas-2014

Scrisoarea Pastorală la Naşterea Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului Nostru Iisus Hristos transmisă de Înaltpreasfinția Sa Arhiepiscopul Nathaniel, Arhiepiscop de Detroit și al Episcopiei Ortodoxe Române din America

Timpul de dinainte a fost atunci când Dumnezeu ne-a grăit prin prooroci, spunându-ne că El Însuși va veni în lume. Isaia proorocul Îl numește „Emanuel” sau „Dumnezeu este cu noi” (Isaia 7,14), iar Fericitul Augustin ne spune că „toate acele texte pe care evreii le au” (Comentariu la Psalmi 56) sunt profeții care au fost făcute inainte de venirea Domnului, înainte de nașterea Sa, și pe care El le împlinește doarece toate aceste profeții au fost și sunt despre El. Proorocii au fost oameni din popor, aleși să facă cunoscut planul de mântuire a lui Dumnezeu, dar ei atunci au știut numai ceea ce le-a fost descoperit să vestească. Dar nouă, Dumnezeu ne-a vorbit direct, prin Însuși Fiul Său care este „moștenitor întru toate ale Sale” și care „ține toate cu puterea cuvântului Său.” Adică, Cuvântul, Hristos Domnul, ține lumea aceasta în care trăim, același cuvânt  prin care toate s-au făcut întru început.

Vremurile mai de apoi sau „zilele cele din urmă” reprezintă timpul după nașterea trupească a Domnului, timpul în care noi trăim, „aceste zile din urmă” când Dumnezeu ne grăiește nouă direct prin Fiul Său și Domnul nostru Iisus Hristos. Dumnezeu Însuși a venit între oameni, „fiind născut din Fecioară de la Duhul Sfânt”.

Hristos a fost din veac cu Tatăl, precum ne spune Sfântul Ioan Damaschin, „Trupul cel născut din Sfânta Fecioară este cu adevărat trup unit cu dumnezeirea” (De Fide Orth. 3,5). Acesta este  înțelesul cuvintelor „vremurile cele mai de apoi” sau „aceste zile din urmă”. Timpul dinainte de nașterea trupească a lui Hristos, Domnul, și timpul de după această naștere sunt aceste vremuri în care noi azi trăim. Lumea a numărat veacurile ținând cont de acest lucru, „înainte de Hristos” și „după  Hristos”, și nu cu denumirea seculară, „era comună”, cum este acum folosit. Venirea lui Hristos în lume, în istorie, rămâne un eveniment unic, cu un „înainte” și un „după” chiar dacă societatea de azi nu recunoaște acest lucru, al întrării în timp a Fiului lui Dumnezeu. Pe noi Hristos ne întreabă un singur lucru, „Voi, cine spuneți că sunt Eu?” (Matei 16,6). Iar noi trebuie să credem și să răspundem: „Tu ești Hristos, puterea lui Dumnezeu Tatăl cu care împreună toate s-au făcut în lumea aceasta și care toate le ține cu puterea cuvântului”.

Sursa: http://www.roea.org/

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here