Mendel, călugărul care a inventat genetica

0
68

Mendel, călugărul care a inventat genetica.

Călugăr şi om de ştiinţă.

Fiu de fermier, Johan Mendel s-a născut în Moravia, pe atunci parte a Imperiului Austriac, în 1822.

Învăţătorul din satul său îi remarcă mintea ageră şi îl încurajează să-şi continue studiile. La 21 de ani, intră ca novice la Mănăstirea din Brunn (Brno) cu numele de fratele Gregor şi, după patru ani, este hirotonit preot. Însă el doreşte să se îndrepte către o carieră ştiinţifică şi se înscrie la Universitatea din Viena. Studiază fizica, metodele de prelucrare statistică, dar şi teoria celulară.

Loteria ereditară

Probabilitatea reprezintă un factor esenţial în activitatea lui Mendel. În timp ce biologii vremii caută să stabilească legi ale eredităţii, el introduce un element de hazard în procesul de transmitere: întâlnirea gameţilor este aleatorie, părinţii „hibrizilor” (astăzi, denumiţi „heterozigoţi”) putând transmite la fel de bine un caracter sau un altul.

Secretul mazării

După două eşecuri la examenul de profesorat, Mendel se dedică experimentelor pe organisme vii și se străduieşte să îmbunătăţească mai multe specii de plante, studiind în grădina mănăstirii încrucişarea acestora: dovleac, măr, păr… şi mai ales mazăre, pe care face peste zece mii de încrucişări!

Legile lui Mendel

În 1865, Mendel își expune rezultatele cercetărilor. A observat la mazăre transmiterea unor caractere simple şi binare: boabe netede sau zbârcite, de culoare galbenă sau verde.
La prima generaţie, el remarcă faptul că anumite caractere, calificate drept dominante, sunt prezente la toate plantele, dar, la încrucişarea următoare, caracterul „dispărut” revine – se vorbeşte despre caracter recesiv. Încrucişează din nou, prin autofecundare, plantele obţinute şi supune toate observaţiile unei prelucrări statistice. Descoperă că repartizarea caracterelor se face într-o proporţie constantă: 3/4 dominante şi 1/4 recesive la a doua generaţie, formată din jumătate hibrizi (heterozigoţi) şi jumătate „forme constante” (homozigoţi).

O genetică fără gene

Mendel bănuia existența unor „elemente” purtătoare de informaţie ereditară. Dar pertinența explicaţiei sale este cu atât mai frapantă cu cât a fost făcută, dacă se poate spune astfel, „orbește”: nu ştia nimic despre natura acestor vectori. Şi totuşi a înțeles că fiecare părinte poartă două astfel de elemente pentru un caracter dat, dar transmite doar unul şi că fecundaţia reface o pereche pentru fiecare caracter. El stabileşte şi transmiterea independentă a caracterelor (cu excepţia cazurilor speciale).
Descoperirea cromozomilor și a genelor avea să confirme această schemă pur formală, bazată pe un raționament statistic și logic.

Egalitatea sexelor

Mendel postulează că gameții, celulele sexuale, nu transmit decât un caracter o dată şi că hibrizii, care poartă două caractere, îl pot transfera la fel de bine pe unul sau pe celălalt. Această lege, numită mai târziu „a purităţii gameţilor”, reprezintă un element esenţial al geneticii.

O uitare îndelungată

Memoriul lui Mendel a trecut complet neobservat de către contemporanii săi, deşi este unul dintre cele mai importante texte din istoria biologiei!
La acel moment, nimeni n-a conştientizat revoluţia operată de „fratele Gregor” în sfera cunoaşterii fenomenelor eredităţii. Mendel moare în 1884, în indiferenţa generală a lumii ştiinţifice. Abia la începutul secolului XX, lucrările sale au fost redescoperite de trei biologi, în mod independent (Hugo De Vries, Cari Correns şi Erich Tschermak), şi aşa a început, în sfârşit, aventura geneticii!

 

Încrucișări și hibridări

Începuturile geneticii se regăsesc în primele cercetări asupra încrucişărilor între speciile vegetale şi animale. Apărute din nevoia de ameliorare a soiurilor cultivate, dar şi dintr-o curiozitate ştiinţifică, aceste experimente au fost realizate începând cu secolul al XVIII-lea. Mai mulţi botanişti studiază încrucişările multor specii şi observă revenirea tipurilor ancestrale. În 1822, farmacistul elveţian Antoine Colladon prezintă rezultatele experimentelor sale pe şoareci şi notează şi el persistenţa caracterelor.

Alte articole puteți găsi și aici.

 

Zapping prin științe, Ivan Kiriow și Léa Milsent

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here