Memoria poate fi antrenată. Fitness pentru… creier

0
277

Memoria poate fi antrenată, la fel atenţia sau capacitatea de rezolvare a problemelor. Minunat, dar cum? Simplu: cu exerciţiile de brain fitness, un concept nou de a cărui utilitate abia începem să ne dăm seama. Şi nu e vorba numai de performanţele care descresc odată cu vârstă… 

Memoria poate fi antrenată. Fitness pentru creier
Memoria poate fi antrenată. Fitness pentru creier

Memoria poate fi antrenată. Fitness pentru creier

„Am început să am probleme cu memoria“, mă plâng eu unui amic. „Super! Cu orientarea nu ai stat niciodată bine, deci trebuie să-ţi punem o brăţară cu adresa şi numele. Câţi ani ziceai că ai?“, mă întreabă el, consolator.

Dincolo de glumă, ştiai că poţi deveni mai iute la minte prin exerciţii de cultivare a „desșteptaciunii“? Adică a capacităţilor cerebrale pe care le folosim zi de zi şi de care ne bucurăm că funcţionează acceptabil de dimineaţă până seară, dar de al căror nivel nu suntem conştienţi (eu stau prost la orientarea înspaţiu, mă pierd şi în casă, de exemplu).

Atenţie, memorie, viteză de rezolvare a problemelor, coordonare între creier şi membre (cine nu a fost vreodată şofer începător?), îţi poţicreşte chiar şi toleranţă la frustrare (de asta se ocupă viaţă însăşi, dar ajută, în general, să ştii pe unde te afli).

Ce este brain fitness? 

Pornind de la premisa că tot ceea ce nu folosim se usucă şi cade, vorba lui Pascal Bruckner (sau „se stafideste“, cum spunea bunica mea atunci când nu-mi foloseam creierul şi spuneam ce nu trebuie), m-am pus pe rezolvat exerciţii de brain fitness.

Concepute de un fost profesor universitar de neuroştiinţe la Cluj, Dragoş Cîrneci, sunt deopotrivă frustrante – la început – şi amuzante. Îmi era teamă că voi avea un scor deprimant şi că, descurajată, nu voi mai avea energie să trec la nivelul doi.

Nu e nicio problema dacăgreşeşti şi nu faci punctajul necesar, o iei de la capăt, îmi spun. „Răbdare, răbdare, răbdare, răbdare“… e mantra mea de om născut grăbit.

Brainiac 

Exerciţiile de brain fitness dezvoltă mai multe abilităţi, între care: atenţia, memoria, estimarea, luarea deciziilor, autocontrolul şi posibilitatea de a ne angaja în mai multe sarcini simultan. Se fac mereu studii în neuroştiinţe şi se află mereu noi funcţii mentale diferite şi unde se localizează ele, precum şi tipul de activităţi care le exersează.

Dacă nu-ţi antrenezi muşchii, la un moment dat se vor atrofia. Ştii asta deja. La fel e şi cu mintea. Avem capacităţi pe care le folosim frecvent şi unele de care uităm, pentru că nu nesunt necesare. Ele se vor atrofia la fel că şi muşchii unui sedentar de carieră.

Nu te păcăli: dacă te epuizezi la birou nu înseamnă că îţi antrenezi creierul. Stresul este nociv, el distruge conexiunile cerebrale şi grăbeşte îmbătrânirea. Fitness-ul cerebral previne povestea această nefericită – în plus, are efecte minunate şi pentru prevenirea bolii Alzheimer şi a altor boli neurodegenerative.

Câştigul fitness-ului cerebral

Aşadar, dragi pensionari, dacă va imaginaţi că după 60 de ani singură provocare va fi ce luăm din piaţă, va înşelaţi! Cu cât înaintăm în vârstă, cu atât trebuie să dăm de lucru locuitorului capricios dintre urechi, creierul nostru.

Şi dacă ţinem să avem alte organe funcţionale până la vârste înain¬tate, creierul cu atât mai mult trebuie îngrijit, pus latreaba, recompensat din când în când, apoi pus la treaba iar.

Câştigul fitness-ului cerebral e cam de şase luni, până la un an, apoi trebuie reluat. Dar la cât e de distractiv,merită efortul. „Efectele benefice apar după trei-patru săptămâni de exersare“, spune Dragoş Cîrneci. „În principiu, este nevoie de măcar 27 de minute pe zi – dacă nu zilnic, măcar odată  la două zile pentru că aceste exerciţii să aibă efect. În cazul persoanelor în vârstă, antrenamentul trebuie să dureze şase-opt săptămâni, că să se vadă rezultatele.

Joc şi învăţare 

Mă tot opresc pe la 25 de puncte, insuficient să trec la nivelul doi. Dar nu mă las.

Mă descurc binişor la primul exerciţiu, cel care îmi cere să reţin ce figura geometrică se află într-un anumit colţ de ecran (pentru păcălire, sunt figuri geometrice identice, dar de culori diferite).

Am prins şi algoritmul operaţiunii, care îmi cere să reţin cinci numere aleatorii şi apoi să spun repede care e al patrulea din coadă, de exemplu (nu, nu are legătură cu matematică, dar va vând pontul meu: încercaţi să reţineţi numerele fără legătură îngrupuri de câte două, relaţia creată astfel între ele ajută memoria).

Învăţarea poate fi distractivă 

Mi se pare grozavă posibilitatea de a avea în viitor combinaţia de joc şi învăţare. Sau de joc şi antrenament pentru performanţă. Dacă fotbalul e combinaţie de joc şi performanţă, de efort, de upgrade fizic, dar şi de plăcere, de ce nu ar fi aşa şi cu lucrurile care ţin de creier?

Europa are o tradiţie şcolară nefericită, credem că a învaţă şi a neperfecţiona presupune efort continuu şi obositor, nu?

Toceală, ingestie de informaţie

Toceală, ingestie de informaţie până la indigestie. Ocazional, rezolvare de culegeri. Fac acum un efort susţinut, încercând sămemorez un şir de numere (doamna de matematică, sper că citiţi) şi să îmi amintesc care dintre ele e al treilea de la coadă şirului, la cap… dar e antrenant.

De fapt, cam aşa ar trebui să se desfăşoare învăţarea la orice nivel, cred eu. O bună parte să fie joc. Recunosc: dincolo de ambiţie, îmi face plăcere, chiar dacă le repet (exerciţiile), până fac punctajul.

„Să nu mă culc pe o ureche“, îmi spun. Sunt tânăra, nu voi face Alzheimer în următorii 30 de ani, dar, aşa cum mi-am obişnuit corpul să facăzilnic o ora de jogging, aşa ar trebui procedat şi cu creierul. Lenea, demisia de la efort survin imediat. Mai greu e să te urneşti. Dar şi când alergi la viteză de croazieră, ce plăcut e…

Sursa: psychologies.ro

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here