Melancolie – Poezie

Toamna din noi

Melancolie
Melancolie

Melancolie- E toamnă, veșnic toamnă,

Iubim emoțiile toamnei din noi

sărbătorind incă o dată

Al cincilea antotimp în doi.

 

Dar sunt si cei ce sunt părăsiți,

Oameni lăsați acasă,  obidiți,

Ce nu au motive de a se bucura

Când toamna este haină grea.

 

Și părinții de acasă, sunt

ciorchinii dulci  de toamnă,

Monumente de virtute

ce miros a must si poamă.

 

Si pleacă rând pe rând din viață

Dându-și  obștescul sfârșit,

Rămânând doar amintirea

A celor ce i-am  iubit.

 

Rând pe rând trec  toamnele

adormite si searbăde,

Invățându-ne pe muchie

măruntișuri si nimicuri

strânse in lecții profunde.

 

Toamna cu personalitate

Ne face confesiuni triste,

In romane și -n scrisori etice si-avangardiste.

Spunându-ne povestea ei

în zorii toamnei difuze

Ce pledează vinovată

De orice strop de artă,

De fiori si poezii,

Întrebându-ne retoric- dacă  toamna este gri.

Autor- Ionela Moldovanu

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here