Specie erbacee perenă, înaltă (de 10-40 cm), cu frunzele aşezate în rozetă bazată, cu tulpini drepte, pătlagina este uşor de recunoscut. Tulpina aeriană este cilindrică nefolială, purtând la vârf o inflorescenţa sub formă de spic cilindric, lung de 2-6 cm, mai mic la specia PlantagO lanceolata. Partea utilizată este frunza care este reprezentată schematic în desen, pentru cele trei specii.
Compoziţie chimică
Frunzele de pătlagină conţin 26,5% mucilagii formate din polizaharide, 6,5% taninuri, glicoztzi iridoidici (ancubină şi calalpol), peste 1% acid silicic; acizi carboxil fenolici, în special protocatchic; flavonoizi, dintre care apigenina şi tuteolina, săruri minerale: dintre care zinc şi potasiu.
Recomandări
Datorită mucilagiilor și unor produşi de hidroliză, aceasta are proprietăţi emoliente, uşor laxative, iar datorită ancubinei posedă proprietăţi astringente şi aniipruriginoase (înlătură senzaţia de mâncărime a pielii). Infuziile şi siropurile se recomandă în stările catarale ale fructului respirator si în stările inflamatorii ale mucoasei faringiene.
Frunzele proaspete au efecte hemostatice, cicatrizante şi antiinfecţioase.
Mod de preparare şi administrare
Infuzie preparată din 1-2 linguri frunze la o cană cu apă, se beau 2-3 căni pe zi îndulcite cu miere.
În farmacii există siropul de pătlagină pentru copii, produs de diferite firme.
Contraindicaţii
Nu prezintă. Pentru diabetici nu se recomandă siropul şi nici îndulcirea infuziilor cu zahăr sau cu miere.
Observaţii
Pătlagina cu frunza îngustă poate fi confundată cu frunzele de Digitalii lanata, ducând la accidente grave. Frunzele celor două specii, indiferent că provin din flora spontană sau din culturi, se vor recolta şi usca în spaţii diferite. Se va face diferenţierea microscopică pentru materia primă proveni de la cele două specii înainte de-a intra în procesul de producţie.
Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ovidiu Bojor