Medicament și aliment: Mărul

(Malus communis)

Mărul este un aliment-medicament apreciat din vremurile cele mai vechi. Există foarte multe varietăţi de mere.

Părţi folosite: miezul, epicarpul (coaja mărului);

Potasiu, sodiu, siliciu, calciu, clor, acid fosforic, fier, magneziu, brom, alumină, arsenic, sulf, mangan, cobalt, tanin;

În pieliţă şi în cotor: acid galotanic; esenţa lui conţine: eteruri amilice; acetaldehidă, geraniol;

Vitamine: dacă este slab conţinutul în vitamina A, în schimb, mărul conţine vitamină B₁ (1—100 mg pentru 100 g), vitamina B ori riboflavina (0,05 mg la 100 g), vitamina FP în părţile exte­rioare ale fructului (0,5 mg la 100 g), coaja merelor conţine, mai mult decât dublul miezului, acidul panlolenic {0,06 mg la 100 g), în sfârşit, vitamina C — un măr dă 10 mg de vitamina C (L. Binet);

Valoare calorică marcantă: 128 de calorii la 100 g;

Calitatea şi proporţiile constituenţilor săi conferă mărului im­portante proprietăţi terapeutice;

Proprietăţi:

• Tonic muscular şi al sistemului nervos (unul dintre cele mai bune fructe);

— Diuretic uricolitic;

• Hipocolesteroleminat (prin pectina lui, după Binetj);
• Răcoritor;
• Digestiv, stomahic, ocrotitor gastric;
• Antiseptic intestinal (favorizează secreţia unei diastaze intes­tinale bactericide);
• Stimulent şi decongestiv hepatic;
• „Reîntineritor” al ţesuturilor;

Indicaţii:

• Astenie fizică şi intelectuală (indicat deci sportivilor);
• Surmenaj, convalescenţă, sarcină;
• Anemie, demineralizare;
• Reumatisme, gută;
• Artritism;
• Litiază urinară;
• Sedentarism, obezitate, pletoră, prevenirea aterosclerozei, pre­venirea infarctului;

Mod de folosire:

Uz intern:

• Fructul crud, cu coajă cu tot, aceasta fiind foarte bogată în principii diverse;
• Ca depurativ — un măr în fiecare dimineaţă; ca laxativ — un măr în fiecare seară;

— Fruct şi compot: ca să facem un bun compot de mere, adău­găm, la începutul fierberii, sucul unei jumătăţi de lămâi;

• Fruct dat prin răzătoare, contra diareei la copii : 500 g până la 1,5 kg pe zi, în cinci mese. Contra setei: ceai uşor îndulcit. Contra enterocolitei şi a durerilor care însoţesc ieşirea din­ţilor: o cură de două zile, în cantităţi adaptate vârstei;
• Dietă în mere crude: în caz de gripă îndelungată, 500 g până la 1 kg de mere crude rase, ca singură hrană în timp de două sau trei zile;
• Infuzie de mere: două sau trei mere necurăţate de coajă, tăiată în felioare rotunde, pentru 1 litru de apă. Se fierbe un sfert de oră. Se bea după poftă;
• Infuzie de pudră de pieliţă: 1 lingură de supă la o cană de apă clocotită. Lăsăm să se pătrundă bine cincisprezece minute. Patru — şase ceşti pe zi (oligurie, reumatisme, gută).

Uz extern:

• Scabie şi chelbe: se taie un măr în două, i se scoate mijlocul şi seminţele şi se pune în golul rămas puţină floare de sulf. Se îmbină cele două jumătăţi cu ajutorul unei sforicele şi se coace în cuptor. Mărul astfel copt se zdrobeşte şi se frecţionează părţile bol­nave cu terciul obţinut;
• Plăgi atone: măr ras şi fiert în sucul lui, ca oblojeală sau aplicări de suc de măr şi de ulei de măsline în părţi egale;
• Îngrijirea pielii: sucul mărului dă vigoare ţesuturilor;

În Elveţia, anumiţi medici tratează cu succes diabetul infantil prin cure de mere şi de legume (roşii coapte în cuptor);

Se recomandă să mâncăm un măr la sfârşitul meselor, mai ales seara;

Tratamentul bolilor prin legume, fructe și cereale, Jean Valnet

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi aceste articole