Maxime și cugetări patristice

0
501

cugetariCugetari despre Mândrie

Deci mândria este nebunia cea mai de pe urmă.

Nimic nu poate sfâșia trupul Bisericii atât de mult ca mândria.

Când slava deșartă, hrănită și crescută de noi, prinde rădăcini în sufletul nostru, dă naștere mândriei, fiica ei. Iar mândria poate tot atât de bine ca și slava deșartă să arunce în prăpastie sufletele celor stăpâniți de ea.

Ce este mai rău decât mândria? Și ce este mai de râs decât trufia și slava deșartă?

Mândria obișnuiește a împărți, pe când dragostea unește pe cele despărțite și duce la cunoaștere.

De unde se vede lămurit că mai cu seamă mândria și trândăvia, din care izvorăște și lăcomia pântecelui, sunt începuturile tuturor relelor.

Cugetari despre Mărturisire

Dacă mărturisirea păcatelor dă atât de mare mângâiere, apoi cu mult mai multă mângâiere dă spălare păcatelor cu ajutotul faptelor.

Dar, cu toate astea, în iubirea Sa negrăită de oamneni, Dumnezeu nu se aproprie și nu îi primește la Sine nu numai pe cei smeriți, ci și pe cei care își mărturisesc fără cruțare păcatele, devenind binevoitor și blând față de cei care se găsesc în această stare. Dacă-ți vei mărturisi păcatele și te vei smeri, vei fi drept.

Pentru ce ți-e rușine să-ți spui păcatul? Când ai făcut desfrânare nu ți-a fost rușine. Când iei doctoria te rușinezi? Când te speli de păcat te rușinezi? Se cuvenea să te rușinezi atunci când păcătuiai! Atunci trebuia să-ți fie rușine! Când ai ajuns păcătos nu te-ai rușinat și te rușinezi acum, când ai să ajungi drept.

Cugetari despre Mânie

Da, nimic nu urăște atâta Dumnezeu, de nimic nu e așa scârbit ca de omul care dorește să se răzbune, ca de omul care ține mânie.

Pentru nimic altceva deci să nu ne străduim atâta, cât pentru a ne curăți de mânie și a ne împăca cu cei care ne poartă dușmănie, știind că nici rugăciunea, nici milostenia, nici postul, nici împărtășirea cu Sfintele Taine, nici altceva din acestea nu ne vor putea apăra în ziua aceea dacă purtăm în sufletul nostru ură și dorință de răzbunare împotriva semenului nostru; după cum iarăși, dacă biruim acest păcat, vom putea dobândi oarecare iertare, chiar de-am avea nenumărate păcate.

Să revenim la mânie, partea irascibilă a sufletului, tiranul sufletului. Nici nu trebui să tăiem complet din tânăr mânia, dar nici nu trebuie să-i îngăduim să o folosească totdeauna. Din prima vârstă să învățăm pe copii să rabde chiar când ei înșiși sunt nedreptățiți; iar dacă ar vedea pe cineva că este nedreptățit, să pășească curajos și să ia apărarea celui năpăstuit, cu măsura cuvenită.

Maxime și cugetări patristice, Teodosie Paraschiv

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here