Maxime și cugetări despre Sfânta Cruce

0
320

crucea-ortodoxaMântuitorul a ales Crucea fiindcă astfel moare cu mâinile întinse. El S-a sfârșit îmbrățișându-ne (Sfântul Atanasie cel Mare).

Prin linia verticală, Crucea Îl arată pe Dumnezeu, iar prin linia orizontală se arată toată zidirea în atârnare desăvârșită de Dumnezeu, neavând alt suport al existenței sau altă bază în afară de Dumnezeu (Sfântul Maxim Mărturisitorul).

Pe Cruce, s-au unit Dumnezeu cu omenirea (Părintele Nicolae Steinhardt).

Crucea este puterea lui Hristos care, asumată de noi, poate transforma lumea în paradis (Părintele Dumitru Stăniloae).

Crucea, geometric și simbolic vorbind, e semnul întretăierii celor două planuri, e unirea dintre spiritual și material, e metafora dublei noastre naturi: duhovnicească și pământeană. Ea ne rezumă, ne recapitulează, ne reprezintă grafic și cardinal, ne expunde în dubla – paradoxala, perpendiculara, fundamentala – noastră solemnă și derizorie situație de făptură care ține deopotrivă de lume și de cer (Părintele Nicolae Steinhardt).

Crucea este descrisă ca un arbore care urcă de pe pământ la cer, copac veșnic ce stă în mijlocul cerului și al pământului, sprijină cu tărie universul, arborele vieții plantat pe Golgota, o scară, o coloană, un munte (Mircea Eliade).

Răstignirea e culminația Nașterii, căci înainte ca Dumnezeu să Se răstignească pe lemnul Crucii, El S-a răstignit, pentru a deveni om, pe trupul Născătoarei Sale. Sfânta Fecioară a fost cea dintâi cruce a Duhului. Suspinul Tatălui între aceste două cruci: crucea începutului, pe care Se răstignește Duhul pentru a Se face trup și crucea finală, pe care Se răstignește trupul pentru a Se face duh (Andrei Pleșu).

Dumnezeu și omul – Antologie de cugetări

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here