Maxime patristice- Sfântul Ioan Gură de Aur

0
131
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

maximeDreaptă socoteală

Pentru că-i învăţase să spună în rugăciunea lor: „şi nu ne duce pe noi în ispită”, de aceea îi învaţă şi cu fapta, spunând: „Părinte, dacă este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta!”. Prin asta a învăţat pe toţi sfinţii să nu înfrunte primejdiile, nici să se arunce în ele, ci să aştepte ca primejdiile să vină la ei şi să-şi arate atunci tot curajul lor. Să nu sară mai înainte în ele şi nici să meargă ei mai întâi să le caute. [25, 4]

Dregãtorie

Nu ştii însă că, cu cât dregătoria e mai mare, cu atât mai mari sunt şi primejdiile, şi grijile, şi necazurile? [7, 7]

Dreptatea lui dumnezeu

Dumnezeu este bun cu toţi, dar în chip deosebit îşi arată îndelunga Lui răbdare cu păcătoşii. Dumnezeu miluieşte deci pe păcătoşi ca pe nişte săraci şi cere celor drepţi ca unor bogaţi; unora le dăruieşte din pricina sărăciei lor, altora le cere socoteală, cu multă asprime, chiar pentru cuvintele lor,  pricina bogăţiei credinţei lor. [19, 7]

Dumnezeu

Dumnezeu se numeşte lumină – dar vom primi toate oare câte sunt legate de ideea luminii? Nicidecum, fiindcă lumina aceasta văzută de noi dă loc întunericului, este îngrădita în loc şi în spaţiu, este mişcată de o altă putere şi se întunecă, ceea ce nu ne este îngăduit nici măcar a ne gândi în privinţa lui Dumnezeu. Dar nici nu lepădăm pentru aceasta toate, ci vom lua şi ceva din această pildă, vom lua, zic, luminarea noastră cea venită de la Dumnezeu, trăgând din ea izbăvirea noastră de întuneric. [49, XXVI]

El nu are nevoie de dragostea noastră, şi totuşi nici aşa nu încetează de a ne iubi; în schimb, noi avem mare nevoie de dragostea Lui, dar cu toate astea preferăm banii, prietenia oamenilor, liniştea trupească, slava şi stăpânirea în locul Lui, care nimic n-a preferat în locul nostru. Un singur Fiu a avut, pe Unul-Născut al Său, şi nici pe Acesta nu L-a cruţat pentru noi, iar noi multe preferăm înaintea Lui. Apoi nu pe drept cuvânt ne ameninţă cu gheena şi cu osânda, chiar de ar fi aceasta de două, de trei sau de o mie de ori mai mare decât este? [48, 5]

Chiar dacă este vădit că Dumnezeu este o fiinţă nenăscuta, în schimb, despre faptul că acesta ar fi numele propriei e esenţe nu ne vorbeşte nici un profet, nu lasă să se înţeleagă aşa ceva nici un apostol, nici un evanghelist.

Şi pe bună dreptate, cum să fi fost în stare unii, cărora esenţa însăşi le este necunoscută, să îi rostească numele? [9, V]

Deoarece, de vreme ce esenţa divină este necunoscută, nu în privinţa existenţei ei, ci căutând să afli ce este, apare ca cea mai mare nebunie faptul de a-i atribui un nume. Mai mult, chiar dacă esenţa ne-ar fi fost cunoscută foarte clar, nici în acest caz nu ar fi fost cugetat să atribuim o denumire esenţei Domnului pornind de la noi înşine şi cu de la noi putere.

Astfel, nici Pavel nu a îndrăznit să atribuie nume puterilor de sus; dimpotrivă, a spus: „L-a aşezat pe Hristos mai presus decât toată începătoria, şi stăpânia, şi domnia şi decât tot numele ce se numeşte, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor” (Ef. 1,20-21) [9, V]

Aşadar cum de spune Ioan că: „Pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut vreodată”? O spune pentru ca tu să pricepi că exista o înţelegere precisă a Lui şi o cunoaştere clară a esenţei divine. Faptul că toate acele viziuni surprindeau chipul coborârii lui Dumnezeu şi nici unul din acei profeţi nu a văzut esenţa pură reiese în chip vădit din deosebirile dintre viziuni. Căci Dumnezeu este simplu, fară părţi şi fără formă, pe când toţi aceştia vedeau diferite forme. [9, IV]

Că nici începătoriile, nici stăpâniile, nici domniile şi nici o altă putere creată din cele care există nu posedă o înţelegere precisă a lui Dumnezeu. Căci, într-adevăr, există şi alte puteri cărora noi nu le ştim nici măcar numele. Ia aminte la nebunia ereticilor: noi nu cunoaştem nici măcar numele unor robi ai lui Dumnezeu şi ei iscodesc însăşi esenţa Stăpânului acelora. [9, IV] I

Cei inspiraţi nu numai că se arată lipsiţi de cunoaşte rea referitoare la ceea ce este esenţa lui Dumnezeu, dar n ştiu nici măcar cât de mare este înţelepciunea Lui; aceasta, cu toate că nu esenţa provine din înţelepciune, ci înţelepciunea din esenţă. [9, I]

V-am vorbit nu demult despre faptul de a nu-l putea cunoaşte pe Dumnezeu, si v-am vorbit pe cât se poate arătându-vă  cu texte din Scriptură şi cu argumente raţionale că înţelegerea firii dumnezeieşti este cu totul de nepătruns chiar si puterilor celor nevăzute, acelor puteri care duc o viaţă netrupească şi fericită. [10, 1]

Unde este un ipostas al Treimii, acolo este de faţă Treimea întreagă, fiindcă Treimea este nedespărţită în Sine şi unită în mod desăvârşit. [48, 13]

Şi aceasta trebuie să se fixeze în mintea voastră, că Duhul Sfânt este de aceeaşi vrednicie [cu Tatăl şi cu Fiul], după cum chiar Hristos a zis ucenicilor: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Duhului Sfânt” (Matei 29, 19). [58, 23]

Duşman

Când te critică prietenii, pe drept sau pe nedrept, nu o fac cu gând de ocară, ci ca să te îndrepte. Duşmanii, însă, chiar când te critică pe drept, nu te critică pentru a te îndrepta, ci încearcă să te facă de ocară. Prietenii, când te laudă, caută să te facă mai bun, duşmanii, însă, chiar când te laudă, se străduiesc să te doboare. [32, III]

Ecumenism

Ai văzut mărturisire desăvârşită? Ai văzut învăţătură eavand nici un echivoc? De acum încolo să nu te tulbure cineva introducând, pe deasupra, în dogmele Bisericii, invenţiile propriilor gânduri şi vrând [astfel] să tulbure dogmele cele drepte şi sănătoase. Ci fugi de însoţirea cu unii ca aceştia ca de otrăvurile vătămătoare. Căci aceştia sunt mai cumpliţi ca acelea. Fiindcă acelea provoacă doar vătămarea trupului,  pe când aceştia ruinează însăşi mântuirea sufletului. De aceea se cuvine ca de la început să fugiţi de asemenea convorbiri cu ei şi, mai ales, pe cât puteţi, dacă timpul îngăduie, fiind întăriţi cu mărturiile Scripturii ca şi cu nişte arme duhovniceşti, închideţi gura lor cea neruşinată. [58, 24]

Maxime patristice, Sfântul Ioan Gură de Aur, protosinghel Teodosie Paraschiv

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here