Măsura lucrurilor – Introducerea sistemului metric în lume

Majoritatea datelor nu se referă la introducerea oficială a sistemului la nivel naţional, pentru că astfel de schimbări au întâmpinat opoziţie şi au eşuat (ca în cazul Japoniei în 1920 şi după), ci la perioada când introducerea sistemului chiar a dat roade, scrie Andrew Robinson, în cartea sa, “Măsura lucrurilor”.

Chiar şi atunci, a durat zeci de ani până la finalizarea acestui proces, ca în cazul Chinei, care a început procesul în 1920, sau al Americii, care l-a început abia în 1960. Trei ţări, SUA, Myanmar (Burma) şi Liberia, sunt încă în faza adoptării unei legislaţii prin care să introducă sistemul metric, deşi în SUA sistemul metric este folosit în viaţa cotidiană, mai ales în tehnologie şi ştiinţă.

Apariţia Convenţiei Metrice

Ceea ce a condus la apariţia Convenţiei Metrice şi apoi a SI (Sistemul Internaţional al Unităţilor) a fost rapida evoluţie a ştiinţei şi a tehnologiei în secolele al XIX-lea si al XX-lea. Oamenii de ştiinţă, indiferent de locul în care lucrau pe glob, aveau nevoie de scale universal valabile şi convenabile din punct de vedere matematic pentru măsurători şi calcule, scale care să poată exprima atât minuţiozitatea lumilor atomice şi subatomice, cât şi vastitatea lumii astronomice -cu o magnitudine de peste 10 la puterea 40, de la quarcuri la galaxii.

10 la puterea -6 (10^-6 este o parte dintr-un milion, 0,000001; 10 la puterea -3 (10^-3) este o miime, 0,001; 10 la puterea 3 (10³) este o mie, 1 000; 10 la puterea 6 (10⁶) este un milion, 1 000 000; şi aşa mai departe. Dar 10 la puterea 40 (10⁴⁰) este un număr de neconceput. Sistemul SI, prin opoziţie, nu întâmpină dificultăţi în măsurarea unor astfel de numere, indiferent cât ar fi de mari.

Pentru a ne face o idee despre limita de jos a măsurătorilor, să luăm ca exemplu un scurt grupaj de ştiri din ziarul Journal, publicat în 2006. În timp ce îl citiţi, ţineţi minte că nanometrul este modalitatea oficială în SI de a exprima 10 la puterea -9 (0,000 000 001 metri), iar zeptogramul modalitatea de a exprima 10 la puterea -21 (0,000 000 000 000 000 000 001 grame).

Iată şi articolul: „Cercetătorii americani au descoperit o tehnică ultrafină, pe bază de senzori, prin care să măsoare masa cu rezoluţie de zeptogram. În principiu, aceasta ar trebui să faciliteze măsurarea câtorva zeci de atomi sau a unei singure molecule. Pentru realizarea acestui sistem de măsurat, o echipă de cercetători de la Institutul de Tehnologie din California a folosit radiaţii pe bază de carbură de siliciu doar de 70-100 nanometri lăţime, care vibrează la o anume frecvenţă foarte înaltă. Comparând schimbarea de frecvenţă cu cantitatea de gaz eliminată s-a obţinut măsurarea masei la o precizie de zeptogram”.

Ingeniozitatea măsurătorilor este uluitoare. Totuşi, deşi ideea unei zepto-lumi este intrigantă, nu prea are de-a face cu noi. Mult mai incredibil, cu siguranţă, este un experiment din Antichitate, la care nu se prea mai gândeşte nimeni astăzi, acela al lui Arhimede din Siracuza. În secolul al III-lea î.Hr., acest pionier grec în ale măsurătorii a calculat, folosind aşa-numitul măsurător pentru nisip, că 10 la puterea 51 (10⁵¹) sau 1 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 fire de nisip ar putea umple întregul Univers până la sfera superioară a stelelor fixe. Este oare omul, aşa cum a sugerat Protagoras, cel mai cunoscut dintre sofiştii greci, în urmă cu 2.500 de ani, „măsura tuturor lucrurilor”? Sau omul este o materie la fel de neînsemnată în Univers ca un fir de nisip pe Pământ?

Cronologie măsurători

Angelina Petra