Măsura lucrurilor – De la modalităţi antice de măsurare, la standardul universal | GALERIE FOTO

0
1194

ancient-egypt-pyramids-wallpaper3-465x390

Deși ne raportăm cu toții la elemente de cuantificare a greutății sau lungimii, nu ne mai punem problema modului în care aceste modalități de măsură au ajuns să fie instituite și le luăm ca atare, considerându-le un adevăr de sine stătător.

Nu la fel însă au stat lucrurile în trecut, modalitățile de a măsura greutatea şi lungimea, fiind nenumărate în antichitate, după cum explică Andrew Robinson, în cartea sa, “Măsura lucrurilor”, și nu puține au fost controversele legate de unitatea de măsură.

Vă prezentăm în continuare câteva din reperele istorice legate de măsuri și măsurători, așa cum au fost ele consemnate de autor.

Măsura din Egipt

Măsura de lungime de un cot din Egipt este împărţită în unităţi (de lăţimea unui deget) care sunt formate din subunităţi ce variază între o jumătate şi o şaisprezecime dintr-o unitate. Cotul regal, echivalentul a şapte palme (măsurate fără degetul mare opozabil) sau 28 de astfel de unităţi, avea aproximativ 52,3 centimetri, dar în Egipt se foloseau şi alte tipuri de cot, mai lungi sau mai scurte. în Babilon, Israel, Grecia şi Roma se folosea cotul de diverse mărimi, variind între mai puţin de 46 de centimetri si până la 56 de centimetri.

foto 3

Greutăţile din Valea Indusului

foto 2

Greutăţile cubice, făcute din cremene stratificat, din Valea Indusului, făceau parte dintr-un sistem utilizat în toată lumea antică. Primele şase greutăţi erau în directă pro-porţionalitate 1:2:4:8: 26 : 32, dintre care cea mai folosită era cea de-a şaisprezecea, cântărind aproximativ 13,7 grame. Greutăţile mai mari fac parte dintr-un alt sistem de zecimale. Surprinzător, sistemul de greutăţi din Valea Indusului continuă să fie folosit în pieţele tradiţionale din Pakistan şi India de mai bine de 4.000 de ani.

Discul cerului din Nebra

Discul cerului din Nebra, Germania, datând din Epoca de Bronz, 1.6000 Î.Hr., este considerat ca fiind primul ceas astronomic. Făcut din bronz, discul este încrustat cu un disc auriu solar, cu lună şi stele. Acurateţea cu care măsoară calendarul solar şi lunar este comparabilă cu aceea a instrumentelor similare folosite în Babilon în secolul al VII-lea Î.Hr. Discul a fost găsit de vânătorii de comori în 1999, împreună cu alte obiecte din bronz, printre care săbii, deşi există unele îndoieli privind autenticitatea sa.

foto 4

În deșert altele sunt raportările

Nomazii din Sahara, “pentru care distanţa exactă dintre două oaze putea fi o chestiune de viaţă şi de moarte”, au dezvoltat o întreagă serie de termeni pentru a exprima în diverse moduri distanţele lungi, notează istoricul economic Witold Kula în “Measures and Men”: “Astfel, ei apreciază distanţele în funcţie de aruncarea unui băţ sau a unei săgeţi ori de auzirea unei voci, dar şi în funcţie de spaţiul străbătut de privire, când privitorul se află fie la nivelul solului, fie pe spatele unei cămile; în funcţie de distanţele străbătute pe jos de la răsăritul până la apusul soarelui sau din zori, de dimineaţă ori începând de la prânz; sau în funcţie de distanţa străbătută pe jos fără a duce vreo greutate, dar şi ducând o greutate, singur sau pe un măgar ori bou încărcat; sau în funcţie de felul terenului străbătut, accidentat sau nu.”

Piramidele din Egipt

Piramidele din Egipt fac parte dintre numeroasele construcţii uluitoare ale lumii premoderne, care ne amintesc de utilitatea vechilor unităţi de măsură. Uniformizarea sistemului de măsuri a devenit o necesitate în lumea modernă numai datorită internaţionalizării ştiinţei şi a comerţului.

Este evident că sistemul de unităţi de măsură nestandardizat şi neunificat care a funcţionat în toată istoria umanităţii a condus la nesfârşite confuzii, certuri şi înşelăciuni.

Cum era făcută măsurătoarea

agora_10

Nu e de mirare că Agora (piaţa publică) din Atena antică, aşa cum este reprezentată în piesele lui Aristofan, răsuna de disputele zgomotoase generate de greutăţi şi măsuri. „Uniformizarea sistemului de măsurători îi nemulţumeşte doar pe acei avocaţi care nu vor ca numărul de procese să scadă şi pe acei comercianţi care se tem că le va scădea profitul odată ce tranzacţiile comerciale ar deveni uşoare şi simple… O lege bună ar trebui să fie bună pentru toţi oamenii, aşâ cum o propoziţie adevărată [în geometrie] este adevărată pentru toţi oamenii”, scria filosoful francez iluminist, marchizul de Condorcet, care era pentru introducerea sistemului metric în 1793.

Noi, oamenii moderni, nu putem să nu ne întrebăm cum au reuşit strămoşii noştri să se descurce. Cum de au putut să se folosească de unităţi precum inch-ul, piciorul, cotul, braţul, care erau dependente de măsurile variabile ale corpului uman, ca să nu mai vorbim de unităţile volumetrice – sfertul de pintă, galonul, baniţa -care variau în funcţie de tipul de produs măsurat şi de ţara în care era făcută măsurătoarea?

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

Meșterii din antichitate

Unul dintre răspunsuri ar fi incredibil de durabilele reuşite ale tehnologiei din Antichitate. Vechii egipteni au construit piramidele, grecii Panteonul, iar romanii Colos-seumul şi uimitoarele apeducte. Încă din mileniul trecut, înainte de revoluţia ştiinţifică, avem construcţii precum Angkor Wat, Catedrala din Chartres şi Taj Mahalul care arată că arhitecţii, meşteşugarii şi inginerii din civilizaţii foarte diferite puteau totuşi lucra cu succes folosind unităţi de măsură inexacte.

Un alt răspuns ar fi să ne amintim că societăţile din vechime erau mult mai patriarhale decât astăzi, cu un comerţ internaţional mult mai slab dezvoltat, cu o slabă comunicare internaţională şi aproape fără colaborare internaţională. De aceea, monumente de tipul celor mai sus citate, deşi par incredibile, sunt rezultatul muncii unor comunităţi unite prin spaţiu, limbă, religie şi cultură. Nu erau ca proiectele grandioase de astăzi, când diferitele părţi ale unui proiect sunt produse în diverse ţări din diverse zone ale globului şi apoi reunite într-un singur loc.

Standard universal

timp-clepsidra

În trecut, dacă toţi cei angrenaţi într-un proiect foloseau aceleaşi unităţi de măsură, indiferent care erau acestea, produsul era unul unificat. Fără îndoială că făceau multe greşeli, pe care arhitecţii nu ratează ocazia să le sublinieze, dar acestea nu proveneau din incompatibilităţi în privinţa măsurării, ci din neînţelegeri trecute sub tăcere şi din execuţia slabă a lucrării.

Un alt posibil răspuns, mai puţin evident privind din perspectiva prezentului, ar fi că ideea de unităţi obiective stabilite printr-un standard universal pe care noi astăzi îl subînţelegem automat nu s-ar fi potrivit acestor societăţi preindustriale.

„Preţul corect”

În Europa, de exemplu, până în secolul al XVIII-lea, era o practică obişnuită în rândul brutarilor ca în perioadele de recoltă slabă să păstreze preţul pâinii neschimbat, dar să micşoreze cantitatea. Acest lucru evita o reală problemă a lipsei banilor mărunţi, care ar fi apărut în urma unei mici măriri a preţului. Şi păstra de asemenea „preţul corect” pentru un produs, aşa cum cerea Sfântul Toma d’Aquino.

paine-la-cuptor

Micşorarea cantităţii de pâine era un lucru pe care oamenii îl acceptau, atâta vreme cât nu era prea mare, caz în care mulţimea s-ar fi revoltat. (Sintagma „duzina dracului”, adică 13, provine probabil tot dintr-o soluţie pentru problema mărimii variabile a pâinii; brutarul putea oferi gratis o a treisprezecea pâine la altele douăsprezece cumpărate.) Ceea ce astăzi ne apare drept o practică necinstită sau ilegală era ceva admis de către autorităţi şi de public.

„Măsura nu este o convenţie, ci o valoare”

Luând un alt exemplu, măsurătorile de teren — din Evul Mediu până la introducerea sistemului metric în secolul al XIX-lea — nu erau exprimate neapărat în unităţile locale ale ariei: acri, prăjini, măsurători cu echerul de arpentor. În schimb, terenul arabil putea fi măsurat cu totul altfel, în două moduri: prin timpul în care era arat sau prin cantitatea de seminţe folosită pentru întregul teren.

Atât pentru ţăran, cât şi pentru proprietar, aceste cifre erau mai folositoare şi mai reprezentative decât aria geometrică. Astfel, înainte de introducerea sistemului metric, scrie Kula, „Măsura nu este o convenţie, ci o valoare”.

Angelina Petra

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here