Mărturisiri de suflet – Constantin Noica

0
343

trandafiri si iasomie in vaza de portelanDeviza mea: Nulla dies sine laetitia. Dar laetitia înseamnă: disciplină, muncă, trudă, suferință, îndoială, invenție, bucurie.

Oamenii te iartă dacă faci crime. Dar nu te iartă dacă ești fericit. Am simțit limpede asta, în ceasul reînvierii mele.

Mă întrista că românul nu are conștiința tragicului. Undeva însă el este în tragic, în neîmplinire și inadecvație. E în elementul lui. De aceea, poate, are discreția lucrului.

Cineva râde de voința mea de-a face. Dar fără un sentiment al grandorii sau măcar al răspunderii – ce-ți poate reuși?

Ce bucurie că viața n-are sens. Pot să-i dau eu unul…

Imposibilul. Singura justificare e imposibilul. Fiecare avem imposibilul nostru. În ceasul acesta sunt confruntat cu el și caut acces la el. Dar Imposibilul meu e posibilul…

Am dat cuiva bogăția câtorva gânduri și m-am întors în sărăcia mea.

Vreau să rețin în fiecare zi un gând; ca și cum ziua ar fi devenirea întru un gând. Dar de ce nu obțin gândul unei deveniri, gândul unic, crescător prin devenire?

Nimeni nu e în ordine. Mă uit la toți în jurul meu și văd că pierd și ordinea în care au fost. Și totuși: fiecare poartă asupra sa ordinea lumii; dacă tu faci ce trebuie, pui în ordine și restul.

Ce limpede mi-e că limitele sunt lăuntrice. Ori de câte ori mi se plânge câte cineva de limitele exterioare, îl plâng că nu știe de cele adevărate.

Singura bucurie, în așteptarea celei ce vine dinăuntru, este călătoria prin lumea cărților – ca prin lume pur și simplu.

Am refuzat necesitatea exterioară, ordinea, spre a intra în ordine sub necesitatea interioară. Am ajuns până la „ar fi să fie”. Va fi?

Totul e să te viziteze o idee. În fond trebuie să fiu mulțumit; am făcut ordine și curățenie în casă, pe cât posibil, și acum aștept.

Sunt în ceasul fericit când pot să lucrez fără a mai fi silit să muncesc.

Ce viață și aceasta, care a avut un început deosebit, vrea să aibă un sfârșit deosebit, dar care n-a avut mijloc…

Carte de înțelepciune, Constantin Noica

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here