Un drumeţ se rătăcise într-un deşert nemărginit, în care să fi umblat săptămânile şi nu puteai da de-o locuinţă omenească. Covârşit de foame şi de-o sete arzătoare ajunse în sfârşit la un curmal umbros, lângă un izvor mic. La izvor era un săculeţ. „ Har Domnului” zise omul, apucând sacul „ poate că e mazăre în el, care mă va scăpa de moarte prin foame”. Deschise sacul cu lăcomie şi strigă înspăimântat: „ Ah! Doamne, sunt numai nişte mărgăritare!”
Cel codru de pâine care te hrăneşte, decât mărgelele scumpe, mai mult preţuieşte.
“Oglinda duhovnicească”, de Protos. Nicodim Mandita
Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]
