Marele părinte Spiridon, făcător de minuni şi sfânt călător

sf spiridonMinuni preaslăvite ale Sfântului Spiridon

Creştinii ortodocşi îl prăznuiesc cu multă dragoste şi evlavie, în ziua de 12 decembrie, pe Sfântul Ierarh Spiridon, care s-a născut în jurul anului 270, în localitatea Skia din insula Cipru, din părinţi simpli şi care în copilăria sa a fost păstor de oi. Numele Său, în limba greacă înseamnă „coșuleț’’.

După moartea soției Sale, ca urmare a smereniei, a milostivirii, a credinţei roditoare, a vieţii Sale de ascet şi a slujirii cu osârdie a Lui Dumnezeu, a fost ales episcop al cetăţii Trimitundei, o cetate vestită din Insula Ciprului, în împărăţia lui Constantin cel Mare (324-337) şi a fiului său, Constanţie (337-361), unde s-a învrednicit de darul facerii de minuni preaslăvite: vindecarea bolilor de tot felul, izgonirea cu cuvântul a duhurilor necurate din oameni, deschiderea cerului cu rugăciunea şi aducerea ploii pe pământul uscat de seceta îndelungată,  oprirea puhoaielor când acestea au inundat recoltele din Corfu, hrănirea săracilor cu grâul bogaţilor negustori iubitori de argint, oprirea repejunilor apei şi trecerea peste ea ca pe uscat, pentru a putea veni în ajutorul unui prieten osândit pe nedrept şi condamnat la moarte, învierea unui copil, vorbirea cu fiica Sa moartă pentru a afla unde a pus aceasta odorul de aur care i-a fost încredinţat spre păstrare, redarea puterii de a vorbi unui deacon, căruia i s-a legat limba, fiindcă s-a mândrit cu glasul său, sfărâmarea idolilor păgâni, înmulţirea uleiului pentru candela din biserică, prefacerea  șarpelui în aur și, după ce a scăpat pe sărac de nevoie, transformarea din nou  a aurului în șarpe. ş.a.m.d. Una dintre cele mai mari minuni este însă, demonstrarea existenţei Sfintei Treimi, ereticilor lui Arie, în timpul Sinodului Ecumenic de la Niceea din anul 325, când a  luat în mână o cărămidă, a făcut deasupra ei semnul crucii, spunând: ,,În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin’’ şi aceasta s-a descompus în cele trei elemente componente: în foc, a cărui flacără s-a înălţat în sus, în apă, care s-a scurs pe podea şi în pământ, care a rămas în palma sfântului. Astfel a demonstrat că, aşa cum cele trei elemente componente ale cărămizii pot exista într-unul, la fel şi Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt pot fi Trei şi Unul în acelaşi timp.

Sfântul Spiridon, sfântul călător

Până în ziua de azi, sfintele moaște întregi ale Sfântului Spiridon,  continuă să lucreze cu puterea Lui Dumnezeu, Care este minunat întru sfinții Săi. Sfântul Spiridon este potrivit tradiţiei populare, singurul sfânt călător. Se spune că, din când în când, moaştele Sale care se află în Biserica din Corfu, dispar din raclă, sfântul plecând în ajutorul oamenilor care îl strigă cu dragoste, credinţă şi evlavie în rugăciunile lor fierbinţi, atunci când se află în necazuri şi nevoi de tot felul. Se crede că, sfântul bun şi milostiv, aleargă să mângâie necazurile celor ce îşi pun toată nădejdea în ajutorul Său şi al Bunului Dumnezeu. Şi fiindcă necazurile oamenilor sunt multe şi fiindcă foarte mulţi credincioşi au mare şi multă credinţă că, Sfântul Spiridon le va auzi strigătul de ajutor, Acesta are de străbătut prin lume, multe distanţe şi astfel papuceii Săi de mătase se tocesc şi se murdăresc pe drumurile de la un capăt al altul al lumii.

Părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti confirmă această minune, spunând: ,,Am avut prilejul să fiu martor ocular într-o misiune sacră în  insula Corfu din Grecia. Sfintele moaşte ale Sfântului Spiridon sunt aşezate în Catedrala care-i poartă numele, din localitatea Kerkira, situată în insula Corfu. Am avut şansa să ating Sfintele Moaşte pentru că atunci s-a deschis racla, deoarece nu totdeauna racla se deschide la cererea vizitatorilor, ci doar atunci când Sfântul Spiridon socoteşte  că cei prezenţi sunt vrednici să atingă  Sfintele Sale Moaşte. Am fost profund impresionat că, la deschiderea raclei am văzut urme de alge pe papucii Sfântului; în tradiţia locală se spune că Sfântul Spiridon umblă pe mare să salveze vieţile celor care sunt în primejdie în timpul furtunilor, fie că este vorba de marinari sau de pescari. Oricine-l cheamă în ajutor: bolnavi, călători sau persoane persecutate, Sfântul Spiridon vine în ajutorul lor’’

Acelaşi lucru, adică papuceii tociţi,  se  poate vedea şi la icoana Sa din biserica aflată în curtea Spitalului „Sfântul Spiridon” din Iaşi, care are Hramul Său. Pe acea icoană, sfântul este pictat în ulei, dar o parte din pictură este îmbrăcată în metal preţios, inclusiv picioarele cu încălţămintea, fiind astfel ferecate. Se observă cum ferecătura metalică a încălţărilor este foarte tocită. O explicaţie ar fi că oamenii sărută mai mult în acel loc icoana, dar se crede că, nu ar fi posibil să se tocească atât de mult, decât într-o mie de ani.

De peste 1600 de ani, în Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon,  credincioșii cântă: ,,Bucură-te, că ești și cu oamenii cu trupul petrecător; Bucură-te, al cărui trup săvârșește astăzi minuni; Bucură-te, că încălțămintele tale slujesc drept dovadă’’.(Icosul al 6-lea)

Când moaştele Sale sfinte, reapar în racla din Catedra din Corfu, spun martori oculari, că, acestea sunt calde şi prăfuite. Şi fiindcă atât hainele cât şi papuceii se prăfuiesc şi se uzează, în fiecare an, în ziua de 12 decembrie, când Sfântul Spiridon este prăznuit, preoţii din Biserica din Corfu împlinesc ritualul schimbării acestora, cu veşminte şi papucei noi din mătase. Hainele purtate sunt dăruite mănăstirilor şi bisericilor ortodoxe din întreaga lume. ,,În ţara noastră se află o mică parte din moaştele Sfântului în Biserica „Sfântul Spiridon Nou” din Bucureşti, dar papuceii de mătase proveniţi de la racla din Insula Corfu se află în mai multe locuri, spre mângâierea şi bucuria credincioşilor. Există un astfel de papuc la Biserica ,,Sfântul Spiridon Vechi’’ din Bucureşti, altul la Mănăstirea Râşca din Suceava şi altul la Mănăstirea Nechit, judeţul Neamţ. Pentru a avea o astfel de relicvă preţioasă, stareţii sau parohii lăcaşelor de cult care doresc, fac o cerere la biserica din Insula Corfu, unde se păstrează moaştele. Acolo se face o tragere la sorţi şi se atribuie încălţămintea acelei biserici sau mănăstiri care a ieşit câştigătoare.’’ (Anda Postolache)

Sfântul preferă hainele simple şi modeste. Se spune că, atunci când insula Corfu a aparţinut veneţienilor de religie catolică, aceştia vrând să-i mulţumească Sfântului Spiridon pentru ajutorul dăruit, i-au schimbat hainele simple cu altele noi, cusute cu fire de aur. Sfântului nu i-au plăcut acele veşminte scumpe şi în timpul nopţii, El s-a îmbrăcat cu hainele Sale arhiereşti, cele scumpe, ţesute cu fir de aur, fiind găsite lângă raclă.

Alte credinţe, obiceiuri şi legende despre Sfântul Spiridon

În ziua prăznuirii Sfântului Spiridon în bisericile ortodoxe se săvârşesc slujbe în cinstea Acestuia, iar la sfârşitul acestora se împarte credincioşilor agheasmă, care este folosită pentru vindecarea bolilor greu de tămăduit. În popor se crede că, Sfântul Spiridon este ocrotitorul bolnavilor şi că Acesta vine la patul tuturor celor care-i cer ajutorul şi care-l roagă  cu credinţă să-i vindece. Cele mai multe minuni de vindecare au loc în bisericile şi în spitalele care poartă Hramul Sfântului Spiridon.

Credincioşi respectă cu sfinţenie această zi, deoarece în popor se crede că, Sfântul Spiridon îi îmbogăţeşte pe săraci şi îi vindecă pe cei bolnavi. Pentru sănătatea tuturor membrilor familiei, pentru a nu atrage pedeapsa cu arsuri şi foc, pentru ajutor şi spor în casă, în ziua praznicului nu se prestează munci în gospodărie: nu se coase, nu se spală rufe, nu se face curăţenie. La sate nu se înjugă vitele, pentru a nu atrage pagube în gospodării, iar animalelor de tracţiune li se dau să mănânce fânul din mână. Este socotit apărător de lovituri și de bube, în special de buba neagră. Bătrânii amintesc celor tineri cât de importantă este această sărbătoare pentru fiecare credincios şi se roagă cu toţii ca Sfântul să alunge departe de casa lor orice boală şi ca să nu se nască monştri: copii cu malformaţii, vite cu două capete, etc.

Sfântul Spiridon este considerat patronul cizmarilor, cojocarilor şi olarilor, aceştia cinstindu-l prin petreceri şi prin voie bună, fără a face însă excese bahice. Este considerat patronul cizmarilor datorită minunii cu papuceii care se tocesc şi care au urme de praf şi de iarbă, ca urmare a părăsirii raclei de către sfânt, ce este grabnic ajutor al celor necajiţi. Este considerat patronul olarilor în urma minunii cu cărămida, când a demonstrat existenţa Sfintei Treimi.

La Ierusalim există o biserică cu Hramul „Sfântul Ierarh Spiridon’’. Se spune că, într-o zi, preoţii din această biserică L-au văzut pe sfânt, uitându-se prin una dintre ferestre. După ce a plecat, pe geam a rămas imprimat chipul Şău.

În popor se zice că, de la Sfântul Spiridon ,,noaptea se scurtează și ziua se mărește’’. Se zice că, ziua creşte într-atât, cât sare cocoșul peste gard.

,,La slavii răsăriteni sărbătoarea este numită și mai concret: Spiridon–povorot (Spiridon-cotitură) ori Spiridon– solnțevorot (Spiridon-solstițiu). Cu prilejul sărbătorii aceștia aprindeau ruguri, rostogoleau de pe dealuri roți vechi unse cu păcură și aprinse (ca de alte sărbători), când se respectă cultul soarelui (focului).

În popor există mai multe povestiri legate de această zi – felurite întâmplări care, fiind spuse în repetate rânduri, au devenit scurte narațiuni populare. Se zice, că doi lemnari n-au ținut cont de sărbătoarea Sfântului Spiridon și au muncit în această zi. Seara, după lucru, s-au dus, ca de obicei, la crâșmă, dar aceasta fiind în alt sat, au mers călări, unul pe un cal alb, celălalt pe un cal negru. Au lăsat ei caii afară și au intrat în crâșmă. Au băut ce au băut, dar când să iasă afară au văzut capul calului negru la calul alb și invers. Mult s-au mirat de această minune, până când și-au adus aminte că lucraseră în ziua Sfântului Spiridon, făcătorul de minuni. Altădată, Sfântul a tăiat capul unui drac și al unei femei. Căindu-se de fapta sa, a vrut să-și îndrepte păcatul, dar, din cauza aceleiași legendare grabe, a inversat două capete. De atunci, unii bărbați o știu pe propria piele, multe femei sunt ,,date… dracului’’. În plan simbolic, aceste inversiuni fac trimitere, probabil, la schimbarea de anotimpuri ce s-ar produce tocmai în preajma acestei perioade.’’ (www.moldovenii.md)

,,În Corfu, moaştele Sfântului Spiridon, purtate de patru preoţi special pregătiţi pentru aceasta, sunt scoase în procesiune de patru ori pe an. Fiecare procesiune are legătură cu minunile săvârşite de Sfântul Spiridon de-a lungul timpului. Cea mai importantă este procesiunea din Sâmbăta Mare, când moaştele sunt scoase împreună cu Sfântul Epitaf. Datează din 1553, când Sfântul Spiridon a salvat insula de la foamete. Scoaterea Sfântului Epitaf în această zi, iar nu în Vinerea Mare, datează din perioada în care insula era sub administraţie veneţiană: catolicii nu permiteau ca procesiunile ortodocşilor să se facă în aceeaşi zi, motiv pentru care aceştia din urmă scoteau Sfântul Epitaf în Sâmbăta Mare. Cea de-a doua procesiune are loc în Duminica Floriilor. În 1630, Corfu a fost cuprinsă de o epidemie de ciumă. Locuitorii s-au rugat Sfântului Spiridon, şi în Duminica Floriilor autorităţile veneţiene au constatat încetarea epidemiei. A treia procesiune anuală are loc pe 11 august. Ea aminteşte de minunea făcută de Sfântul, în anul 1716, când turcii conduşi de sultanul Ahmet al III-lea asediaseră insula. A patra procesiune se desfăşoară pe 12 noiembrie. În 1718, veneţianul Andrea Pizani a încercat să zidească, prin înşelăciune, un altar latin în biserica Sfântului Spiridon. Sfântul l-a împiedicat printr-o minune. Procesiunile durează trei zile, cu excepţia celei din Duminica Floriilor, care se limitează numai la acea zi. În tot acest timp se săvârşeşte Sfânta Liturghie dimineaţa, Paraclisul Sfântului şi Vecernia cu priveghere.’’ (Ziarul Lumina)

Zi şi noapte, credincioşi din toată lumea vin şi se închină moaştelor Sfântului Spiridon. Să ne închinăm şi să ne rugăm şi noi, cu evlavie şi multă dragoste ,,Apărătorului credinţei dreptmăritorilor, Cuviosului Părintelui nostru Spiridon, să-i aducem din inimă mărturisiri mulţumitoare, toţi care prin ale Lui înţelepte învăţături ne-am luminat cu credinţa, şi să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridoane, mare făcătorule de minuni!’’ (Condacul 1)

Cristina Toma

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here