Locuri sacre – Spania, Marea Moschee din Cordoba

0
2322
Cordoba 1“Cordoba, cu clădirile străvechi şi cu a sa moschee unde privirea se scaldă în minuni”. Scriitorul francez Victor Hugo (1802 – 1885)

În secolul al X-lea d.Hr. Oraşul Cordoba, aflat în Andaluzia, în sudul Spaniei era cel mai civilizat din Occident, într-o vreme când vestul Europei de abia ieşea din Epoca întunecată, Cordoba era capitala musulmană din Spania, a dinastiei Omeiazilor (756-1031). Imperiul lor cuprindea cea mai mare parte a Spaniei. Dintre magnificele palate, moschei, reşedinţe şi clădiri construite în această epocă, nici una nu întrece Marea Moschee din Cordoba – La  Mezquita. începută la sfârşitul secolului VIII, această bijuterie a artei musulmane, a devenit a treia ca mărime din lumea islamică.

Aflată între apele maronii verzui ale râului Qualdaqivir care curg în sud şi clădirile înghesuite ale oraşului vechi, Marea Moschee seamănă privită din exterior cu o mare fortăreaţă de formă dreptunghiulară. Zidurile de culoarea mierii punctate de contraforturi şi cu creneluri ca nişte dinţi de fierăstrău, se ridică în unele locuri până la 20 m înălţime. Dar aceste metereze semeţe adăpostesc o lume de o extremă delicateţe: o curte cu copaci şi fântâni, săli de rugăciuni cu pereţi împodobiţi cu mozaicuri şi inscripţii şi pline cu sute de coloane graţioase şi arcade în dungi.

Marea MoscheeO catedrală creştină se înalţă în mijlocul sălii de rugăciune a Marii Moschei.

Construită în secolul al 16-lea, catedrala a fost şi este încă considerată de mulţi ca o violare a structurii maure.

Marea Moschee se află pe un teritoriu considerat sacru de trei religii diferite. Primul templu, construit în acest loc pc vremea când Cordoba era capitala provinciei aflate în stăpânirea Imperiului Roman, era consacrat lui Ianus, zeul roman cu două feţe al porţilor şi intrărilor. După prăbuşirea Imperiului Roman de Apus, pc la mijlocul mileniului I d.Hr., Cordoba a ajuns sub controlul vizigoţilor, un popor barbar venit din nord care a trecut la credinţa creştină. In consecinţă, templul roman a devenit biserica creştină Sf.Vincent.

În anul 711 o armată musulmană venită din nordul Africii a invadat Spania.

În scurtă vreme maurii, cum a fost numit acest popor dc arabi şi berberi nord-africani, preluaseră controlul asupra majorităţii ţării. în Cordoba conducătorii mauri au transformat jumătate din Biserica Sf, Vincent în moschee, îngăduindu-le creştinilor să folosească cealaltă jumătate. Dar această înţelegere a luat sfârşit în timpul lui Abd ar – Rahman I (756-788) din dinastia Omeiazilor. El venise în Spania fugind din Damasc, unde dinastia sa fusese deposedată de titlul de calif sau (lider spiritual al lumii musulmane).

În anul 784 Abd ar – Rahman a început lucrările la Marea Moschee, în care au fost incorporate părţi din vechea biserică. în următoarele două secole moscheea a fost mărită şi împodobită de succesorii săi. Orientarea religioasă a clădirii s-a modificat din nou în anul 1236, când Cordoba a fost cucerită de Ferdinand al III-lea, regele spaniol creştin al Castiliei.

Moscheea a redevenit un sanctuar creştin.

Timp de aproape trei secole construcţia a suferit puţine modificări, dar în anul 1523, împotriva voinţei consiliului local al oraşului, clericii locali susţinuţi de împăratul Carol al V-lea, au autorizat construirea unei catedrale în formă de cruce în mijlocul moscheii. Coloane, arcade şi părţi din tavanul de lemn au fost dărâmate pentru a face loc acestei noi structuri anacronice, care se ridica deasupra acoperişului moscheii, precum un galion spaniol pe o mare maură.

Împăratul a mărturisit mai târziu: „Dacă aş fi cunoscut adevărul, n-aş fi îngăduit să fie atinsă niciodată vechea clădire: aţi înlocuit cu ceva ce poate fi văzut oriunde ceea ce era unic”. în secolul al XIX-lea scriitorul francez Théophile Gautier scria în termeni duri despre: „biserica parazit… un neg arhitectural ieşit pe spinarea structurii arabe”.

Abd ar-Rahman I, care a început construirea Marii Moschei, prezidează Curtea Regală în această imagine romanţată spaniolă din secolul al XIX-lea. Abd ar-Rahman a fost fondatorul Dinastiei Omeiazilor, care a condus în Spania din anul 756, până în 1031, când statul s-a dezmembrat în regate independente.

In această perioadă Cordoba a devenit cunoscută pentru cultura sa, în special în timpul domniei lui Abd ar-Rahman al III-lea, în secolul al X-lea, când au înflorit artele şi ştiinţele.

Totuşi, în ciuda prejudiciilor cauzate esteticii edificiului original, există o armonie de ordin spiritual în această asociere a două tradiţii religioase diferite. Coloanele romane şi vizigote susţin arcadele maure; stranele sculptate de mahon ale corului contrastează cu lipsa de mobilier a sălii de rugăciune musulmane; iar crucifixurile şi icoanele creştine se profilează pe fundalul motivelor abstracte geometrice şi florale specifice artei islamice.

Intrarea principală spre moschee se face prin Uşa Iertării, construită de creştini în peretele din nord, deasupra căreia se ridică o clopotniţă înălţată pe fundaţiile minaretului. Această intrare duce în Curtea Portocalilor, un liman de linişte care prefigurează interiorul moscheii. Şiruri de portocali, palmieri unduitori – iubiţi de maurii cuprinşi de nostalgia deşertului – şi Fân mile cu apă cristalină, anunţă prezenţa unei oaze dc spiritualitate.
În interiorul vastei moschei se intră prin Uşa Palmierilor, străjuită de două coloane ce amintesc de templul antic. Interiorul tăcut este răcoros şi umbrit, în contrast cu văpaia arzătoare a soarelui de afară.

Privirea cuprinde apoi o pădure de arcade ce răsar din pardoseala de marmură ca o dumbravă de palmieri încastraţi în piatră şi plantaţi în rânduri uniforme. Unul după altul, culoarele de trecere se succed marcate de arcade dungate în roşu şi alb care, văzute în perspectivă, apar una deasupra celeilalte. Pe formele boltite se desenează un joc de lumini şi umbre creat de ferestrele din acoperiş.

Această incintă era odinioară sala de rugăciuni a moscheii.

In fiecare vineri credincioşii umpleau spaţiul vast şi rosteau rugăciunile rituale îngenunchind şi prosternându-se cu fruntea pe covoarele ce acopereau pardoseala. Deasupra, ca o boltă înstelată, sute de candelabre şi lămpi din aur, argint şi bronz, atârnând în lanţuri de argint, făceau să sclipească suprafeţele de marmură. în spatele lor, arcadele peretelui nordic se deschideau către Curtea cu Portocali, de unde pătrundeau în interior aromele pomilor în floare, amestecându-se cu mireasma uleiului de lampă aromat.

Culoarele purtau privirea spre peretele sudic „gibla” orientat către Mecca (vezi pag.202-207) şi spre mihrab, o nişă construită în acest perete , din care imamul conducea rugăciunile. în Marea Moschee, mihrabul este o încăpere mică octogonală cu o intrare mică în formă de potcoavă, ce pare o gaură de cheie uriaşă. Având de o parte şi de alta două coloane de culoare verde închis, cu urme de roşu, arcada se iveşte asemeni soarelui la răsărit, îmbrăcată într-o dantelărie de mozaic sclipitor.


Moscheea şi-a mărit suprafaţa pe parcursul a 200 de ani.

Construcţia iniţiată de Abd ar – Rahman I ,simplă, cu 11 culoare, a fost extinsă către sud de fiul său Abd ar – Rahman al II-lea (822-852), care i-a adăugat 8 culoare. în secolul următor, Califul al – Hakam al II-lea, persoană pioasă care a distrus aproape toate viile lin Spania deoarece Coranul interzicea :onsumul de vin, a mărit din nou :onstrucţia spre sud, dublându-i aproape suprafaţa.

Ultimele modificări au fost făcute în anul 987 de al-Mansur, un vizir puternic al unui rege slab, pe nume Hisham al II-lea. Fiul lui al-Hakam, al-Viansur a extins construcţia către sud, îdăugându-i încă 8 culoare. înainte să înceapă lucrările, arhitecţii trebuiau să cumpere terenul ocupat de locuinţa şi grădina unei văduve. Femeia a refuzat să se mute dacă nu i se va găsi un teren pe care să se afle un palmier la fel de frumos ca cel din grădina sa. Al – Mansur, altmiteri cunoscut prin asprimea sa, cuprins de generozitate, şi-a trimis funcţionarii să caute în Cordoba o astfel de grădină, pe care a cumpărat-o cu un preţ foarte mare.

La sfârşitul secolului al X-lea moscheea a ajuns la apogeul existenţei, atât ca dimensiuni, cât şi ca splendoare.

Rugăciunile musulmanilor au răsunat în ea timp de aproape 200 de ani, până când Cordoba a căzut în mâinile armatei creştine a Spaniei, în anul 1236. Deşi poate fi afectat, spaţiul sacru nu este aşa de uşor de distrus. în ciuda intruziunii catedralei creştine, cu arcadele sale gotice şi amvonul de mahon în stil baroc, sala de rugăciuni îşi păstrează identitatea şi caracterul sacru consacrat în vremea romanilor şi poate, după cum scria Theophile Gautier: „moscheea străveche… ar putea dura destul pentru a vedea o a patra credinţă statornicindu-se în umbra arcadelor, celebrând sub alte forme şi în alte imnuri pe noul Dumnezeu, sau mai bine zis, pe noul profet, căci Dumnezeu este mereu unul singur”.


Acest detaliu dintr-un manuscris maur, medieval, ilustrează povestea îndrăgostiţilor Bayard şi Riyad.

Este unul dintre puţinele manuscrise ilustrate din perioada maură care s-au păstrat. Cu copacii viguroşi şi oamenii îmbrăcaţi în veşminte bogate, imaginea evocă sofisticata şi senzuala viaţă a maurilor în care poezia, vinul, muzica şi dragostea jucau un rol important.

Marea Moschee cu catedrala care domină oraşul Cordoba este principala atracţie pentru vizitatori.

De la căderea sa în mâinile regelui Ferdinand al III¬lea al Castiliei în secolul al XIII-lea, Cordoba nu şi-a mai recăpătat niciodată strălucirea pe care a cunoscut-o în timpul stăpânirii maure. Cunoscută odată pentru mătăsurile, brocarturile, confecţiile de piele şi bijuteriile pe care le producea, Cordoba trăieşte astăzi de pe urma turismului, a industriei textile şi a fabricării berii.

Mihrab este o mică încăpere ce indică direcţia oraşului sfânt Mecca. Arcada în formă de potcoavă este împodobită cu arabescuri şifoliaj. Ele sunt ,după cum se spune, creaţia unui meşter creştin care venise la Cordoba de la Constantinopol. Cupola antecamerei mihrabului (jos, stânga), demonstrează predilecţia artei islamice pentru motive geometrice şi abstracte.

Locuri sacre, Atlas, James Harpour

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here