Mare este taina dreptei credinţe

0
154
Mare este taina dreptei credinţe
Mare este taina dreptei credinţe

Mare este taina dreptei credinţe

Biserica este fără de început, fără de sfârşit, veşnică, precum întemeietorul ei, Dumnezeu Cel în Treime, este fără de început, fără de sfârşit, veşnic.

Biserica este nezidită, precum Dumnezeu este nezidit. Ea exista mai înainte de veci, mai înainte de îngeri, mai înainte de crearea lumii. Înainte de întemeierea lumii (Efes. 1, 4), spune Apostolul Pavel.

Este aşezământ dumnezeiesc în care locuieşte toată plinătatea dumnezeirii (Col. 2, 9). Este întruchiparea înţelepciunii celei de multe feluri a lui Dumnezeu.

Este taina tainelor. Ea exista în chip nevădit, şi s-a făcut vădită în anii cei mai de pe urmă (I Petru 1, 20). Biserica rămâne neclintită, deoarece este înrădăcinată în iubirea şi în înţeleapta pronie a lui Dumnezeu.

Mare este taina dreptei credinţe

Cele trei Persoane ale Sfintei Treimi alcătuiesc Biserica cea veşnică. În gândirea şi în iubirea Dumnezeului Celui în Treime existau de la început şi îngerii şi oamenii. Noi, oamenii, nu ne-am născut acum; înlăuntrul atotcunoaşterii lui Dumnezeu existam mai înainte de veci.

Iubirea lui Dumnezeu ne-a plăsmuit după chipul şi după asemănarea ei. Ne-a cuprins în Biserică, deşi cunoştea dinainte lepădarea noastră. Ni le-a dat pe toate, ca să ne facă şi pe noi dumnezei după har şi în dar.

Cu toate acestea, noi, folosind rău libertatea noastră, am pierdut frumuseţea cea dintâi, dreptatea cea dintâi, şi ne-am rupt de Biserică. În afara Bisericii, departe de Sfânta Treime, am pierdut Raiul, totul.

Însă în afara Bisericii nu există mântuire, nu există viaţă. Pentru aceasta, milostiva inimă a lui Dumnezeu-Tatăl nostru nu ne-a lăsat afară de iubirea Lui. A deschis iarăşi pentru noi uşile Raiului, în anii cei mai de pe urmă, şi S-a arătat în trup.

Prin dumnezeiasca întrupare

Prin dumnezeiasca întrupare a Fiului Cel Unul-născut al lui Dumnezeu, s-a descoperit oamenilor din nou planul cel mai înainte de veci al lui Dumnezeu pentru mântuirea omului.

Spune Apostolul Pavel către Timotei: Cu adevărat, mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă (I Tim. 3, 16).

Cuvintele Apostolului Pavel sunt bogate în noime, cuvinte dumnezeieşti, cereşti!

Dumnezeu, în neţărmurita Lui iubire

Dumnezeu, în neţărmurita Lui iubire, ne-a unit iarăşi cu Biserica Sa în persoana lui Hristos. Intrând în Biserica cea nezidită, venim către Hristos, pătrundem în nezidit.

Adică, suntem chemaţi şi noi, credincioşii, să devenim nezidiţi prin har, să ne facem părtaşi ai dumnezeieştilor lucrări ale lui Dumnezeu, să pătrundem în taina Dumnezeirii, să depăşim modul nostru lumesc de gândire, să murim după omul cel vechi şi să ne îndumnezeim.

Când trăim în Biserică, Îl trăim pe Hristos. Aceasta este o temă foarte delicată, n-o putem înţelege. Numai Duhul Sfânt ne poate învăţa.

Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele – Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu