”Mare bine este când nu mustri pe cineva în fata mulţimii!”

Mustrarea și laudele care îi fac pe creștini mai râvnitori

0
193
mustra

Mustrarea

Mustrarea și laudele care îi fac pe creștini mai râvnitori

Mustrarea -Aţi auzit cum am lăudat puterea rugăciunii, cum i-am mustrat pe cei care se roagă cu trândăvie, fără să-i dau în vileag. Cei care s-au ştiut că se roagă cu râvnă au primit laudele aduse rugăciunii şi au ajuns mai râvnitori datorită laudelor. Cei care s-au ştiut că se roagă cu trândăvie au primit iarăşi mustrarea şi şi-au lepădat nepăsarea. Dar nu-i ştim nici pe unii, nici pe ceilalţi. Și necunoaşterea aceasta le este folositoare şi unora, şi altora. Cum, am s-o spun eu!

Primind în taină lauda, scapă de mândrie

Cel care a auzit laudele rugăciunii şi s-a ştiut că se roagă cu râvnă ar fi căzut în mândrie dacă ar fi avut mulţi martori pentru laudele aduse. Dar aşa, primind în taină lauda, scapă de mândrie. Iarăşi, cel care s-a ştiut că se roagă cu trândăvie, auzind mustrarea, a ajuns mai bun datorită mustrării. Că niciun om nu ştie că a fost mustrat. Şi a ceasta nu îi este de puţin folos! Cu toţii dorim ca mulţimea să aibă o părere bună despre noi. De aceea, atâta vreme cât socotim că nu ne ştie nimeni răutatea, ne străduim să fim mai buni. Dar când răutatea noastră a ajuns cunoscută tuturor şi am pierdut nădejdea că mai rămâne tăinuită, ajungem mai răi şi mai nepăsători. După cum rănile cele descoperite se înrăutăţesc mai mult dacă le bate mereu aerul rece. Tot aşa şi sufletul păcătos ajunge mai rău dacă i se mustră păcatele.

Ascultaţi ce spune Hristos: “De-ţi  va greşi fratele tău, mustră-l!”

În faţa multora ca să nu se întâmple aceasta, predica v-a vindecat pe tăinuite. Şi ca să vedeţi că vindecarea aceasta tăinuită are mult folos, ascultaţi ce spune Hristos: “De-ţi  va greşi fratele tău, mustră-l”. Şi n-a spus: “între tine şi oraş!”, nici: “între tine şi popor!”, ci: “între tine şi el singur”. “Mustrarea să nu aibă martori, spune Hristos, ca îndreptarea să se facă uşor”. Mare bine este când nu mustri pe cineva în fata mulţimii! E de ajuns conştiinţa lui, e de ajuns judecătorul acela drept. Nu-l poți mustra tu atâta pe păcătos, pe cât îl mustră conştiinţa lui. Acel aspru acuzator şi nici nu cunoşti aşa de bine ca el păcatele lui. Să nu adaugi dar rană dându-l în vileag pe păcătos, ci mustră-l fără martori.

Să facem şi noi acum cum a făcut Pavel când a mustrat, fără să-l numească, pe păcătosul din Corint

Şi ascultă cum.

“De aceea, fraţilor, spune el, le-am zis acestea ca despre mine şi Apollo”. Într-adevăr, nici Pavel, nici Apollo nu împărţeau poporul, nu tăiau Biserica! Cu toate acestea, Pavel caută să acopere mustrarea, ascunde feţele celor vinovaţi cu numele lui şi al lui Apollo, precum cu nişte măşti, şi le  dă astfel putinţa să se lase de răutatea lor. Şi iarăşi spune:

“Ca nu cumva, venind  să mă umilească Dumnezeu şi să plâng pe mulţi care au păcătuit mai înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia şi de desfrânarea ce au făcut”

Despre desfătarea celor viitoare, Să nu dăm în vileag păcatele fraţilor, Sfântul Ioan Gură De Aur

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi aceste articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here