Mândria

0
364

lumanari_71Mândria e închidere faţă de Dumnezeu, e suficienţă de sine şi, ca atare, pricină de sărăcire a existenţei. Nimeni şi nimic nu poa te exista numai prin sine. Toate sunt în legătură, în comunicare. Şi numai prin aceasta se ţin. De aceea, mândria e şi pricina dezarmoniei genera le; toate merg scârţâind, toate suferă de o boală generală din pricina mândriei. Ele nu se pot ru pe de tot, una de alta, dar nici nu sunt deplin şi sănătos articulate unele cu altele. O spun aceas ta gândindu-mă la creaţiune. Căci Dumnezeu nu suferă în Sine de această dizarmonie, dar sufe ră pentru suferinţa creaţiunii Sale, a operei Sale. Ea se opune atenţiei Lui şi ca să-L blameze pe El pentru suferinţa de care suferă ca operă a Lui. Tăgăduirea voinţei proprii e tăgăduirea voinţei opuse voinţei lui Dumnezeu, Care vrea să le ţina pe toate în armonie. Smerenia e mulţumirea cu încadrarea proprie în întregul general, în armonia totului, care ca atare se află şi în armonie cu Dumnezeu.”

Când se complace cineva făcându-şi voia sa, nu vede calea neprihănită a lui Dumnezeu. Şi, orice ar auzi pentru sprijinirea lui, în dată o defaimă, o batjocoreşte, se întoarce, se împotriveşte. Căci cum va putea suporta pe cineva, sau cum va putea asculta vreun sfat cel ce ţine la voia sa? Apoi a zis Bătrânul şi despre pornirea spre îndreptăţire: «Dacă va lucra şi îndreptăţirea împreună cu voia proprie, nu se va izbăvi de înşelare omul uşor.»

Vai, cum se leagă între ele cuvintele sfinţilor?! E o moarte adevărată când se uneşte pornirea de îndreptăţire cu voia. Căci atunci e mare primejdie, mare frică. Atunci nenorocitul suflet cade cu totul în înşelare. Căci cine va convinge pe unul ca acesta să creadă că un alt om cunoaşte mai bine folosul lui? Atunci el se hotărăşte, cu desăvârşire, să urmeze voii lui şi gândului lui şi deci îl rostogoleşte vrăjmaşul cum voieşte. De aceea s-a spus: «Cel viclean face răul când se împreună cu pornirea de îndreptăţire.» S-a spus că el urăşte până şi sunetul (ecoul) sprijinirii (asigurării).”

Cuvinte de nădejde celor fără de nădejde, Ieromonah Benedict Stancu

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here