Mândria este o boală sufletească de temut

0
206

mandriaMândria este o boală sufletească de temut, care se vindecă foarte greu. Nu este păcat mai urât înaintea lui Dumnezeu decât mândria. Sfinții Părinți o numesc ”sămânța satanei”.

Mândria este încrederea în sine dusă până la extreme, care respinge tot ce nu este ”al meu”; este izvor al mâniei, cruzimii, enervării și răutății; este refuz al ajutorului dumnezeiesc – dar tocmai cel mândru are deosebită nevoie de Dumnezeu, fiindcă oamenii nu-l pot salva atunci când boala ajunge în ultimul stadiu.

Cel care a ”inventat” păcatul, îngerul cel căzut al întunericului, a păcătuit el însuși prin împotrivirea în fața lui Dumnezeu, adică prin mândrie, și aruncă tot neamul omenesc în această patimă pierzătoare.

Orice păcătos, care face pe placul patimii sale, poartă război împotriva lui Dumnezeu așa cum satana s-a răzvrătit cândva și a pornit război în cer împotriva lui Dumnezeu ca să iasă din supunerea față de El și să trăiască după voia sa.

Atunci când cel mândru, cel iubitor de slavă deșartă, cel iubitor de sine, cel iubitor de slavă omenească, cel iubitor de stăpânire, cel crud, cel mânios, cel invidios, cel semeț, cel îngâmfat, cel neascultător și alții își satisfac patima și pentru ”eul” lor îi înjosesc pe alții, prin aceasta ridică sabia, ca să zic așa, asupra lui Dumnezeu, ca și cu I-ar zice lui Hristos: ”Nu vrem să urmăm pildei Tale, nu vrem să fim blânzi și fără de răutate! Legea Ta nu ne place! Oamenii să ni se supună și să ne slujească nouă, nu noi lor!”

Izbăvește-ne, Doamne, de o asemenea întunecare! Cu cei mândri așa se întâmplă de obicei. Dacă nu se opresc la timp, dacă nu se pocăiesc, devin potrivnici ai lui Dumnezeu.

Prin orice păcat, chiar și prin unul mic, în suflet slăbește harul lui Dumnezeu, iar prin păcatele de moarte oamenii îl pierd cu desăvârșire și devin vrednici de pedeapsa veșnică.

Cei mândri ies de sub stăpânirea legii lui Dumnezeu; ca atare, se lipsesc singuri de apărarea și ocrotirea dumnezeiască. Ei suferă înfrângere în toate căile lor. Trăind cu trupul, sunt deja morți cu sufletul și încă din timpul vieții trăiesc muncile gheenei: singurătatea, lâncezeala mohorâtă, tristețea, ura, sterpiciunea, întunecarea și deznădejdea.

”Calea pământească spre Dumnezeu”, Schiigumenul Sava

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here