Mănăstirea Sfântul Ioan Rusu – Insula Evia

Manastirea-Sfantul-Ioan-RusuMănăstirea Sfântul Ioan Rusu este o mănăstire ortodoxă din Insula Evia, Grecia. Biserica mănăstirii adăposteşte, cu mare bucurie, mult cinstitele Moaşte ale Sfântului Ioan Rusu, un sfânt cunoscut şi iubit în întreaga lume, atât pentru nenumăratele lui minuni, cât şi pentru deosebită lui viaţă în Hristos.
Evia este cea de-a doua mare insulă grecească, după Insula Creta, având o lungime de 175 de kilometri, o lăţime cuprinsă între 6 şi 45 de kilometri şi o suprafaţă totală de 3.660 de kilometri pătraţi. Dintre insulele mediterane estice, doar insulele Cipru şi Creta sunt mai mari decât aceasta.
Majoritatea celor ce ajung să păşească pe pământul din Evia intra în insulă prin Chalkida, de unde două poduri oferă acces maşinilor şi pelerinilor. Podul cel vechi se păstrează încă şi astăzi, deşi este folosit noul pod, o construcţie modernă şi viabilă. Din Tesalonic şi din Atena pleacă autobuze spre insula Evia, iar trenul ajunge şi el până în Chalkida.
Mulţi aleg însă călătoria cu vaporul, care ajunge în şapte puncte diferite ale insulei. Din partea nordică a insulei, se poate pleca cu vaporul din porturile Glifa, Arkitsa şi Agios Konstantinos, iar dinspre sud, se pleacă din porturile Agia Marina şi Rafina.
Mănăstirea Sfântul Ioan Rusu din Insula Evia – scurt istoric
Mănăstirea Sfântul Ioan Rusu se afla în localitatea Prokopi, aflată în partea nordică a insulei Evia. Anual, mii de pelerini poposesc lângă Moaştele Sfântului Ioan Rusu, îngenunchind şi rugându-se sfântului, mai ales în dată de 27 mai, ziua prăznuirii sale.
Grecii din Antolia, locul unde a vieţuit şi murit Sfântul Ioan, au luat trupul sfântului şi l-au aşezat într-o biserică din Anatolia, Capadocia, până în anul 1920. Se spune că sfântul era venerat atât de greci, cât şi de turci, armeni, protestanţi şi musulmani, mulţi dintre cinstitorii săi fiind binecuvântaţi cu minuni, vindecări şi ajutor.
Moaştele sfântului Ioan au fost aduse din localitatea Prokopi în Evia de către creştinii refugiaţi din Prokopion – Urgup, regiunea Capadocia, după incidentele ce au cuprins Asia Mică între anii 1922-1924.
În urma războiului greco-turc, schimburile de locuitori, emigrările şi mutările, au dus la mutarea multor greci din Anatolia în Grecia. Astfel, unii dintre refugiaţi au întemeiat localitatea Prokopi, în nordul insulei, aducând cu atât Moaştele sfântului, cât şi numele localităţii natale.
Pentru mai mulţi ani, acestea au stat în Biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, din localitatea Noul Prokopi, Evia. În anul 1951, Sfintele Moaşte vor fi mutate într-o nouă biserică, închinată Sfântului Ioan Rusu, aici fiind întemeiată şi o mănăstire. Chipul sfântului este închis la culoare, însă neputrezit şi frumos mirositor, acesta fiind acoperit cu o mască de aur.
Mâna cea dreaptă a Sfântului Ioan Rusu se afla în Mănăstirea Sfântul Pantelimon – Russikon, Sfântul Munte Athos. Cu binecuvântarea Patriarhului Alexei al II-lea, între anii 2003-2004, în sectorul Kuntsevo, Moscova, va fi ridicată o biserică de lemn închinata sfântului.
sf-ioan-rusu-500x375Viaţa Sfântului Ioan Rusu (1690 – 1730)
Se crede că Sfântul Ioan Rusu s-a născut în Ucraina, spre sfârşitul secolului al XVII-lea, în jurul anului 1690. Înrolat în armata tarului Petru I, într-o luptă împotriva otomanilor, tânărul Ioan a fost capturat şi vândut ca sclav. El este dus în Constantinopol, apoi în regiunea Prokopi, aproape de Cezareea Palestinei, în Asia Mică. Astfel, el a ajuns în Anatolia, unde a vieţuit că slugă la un turc localnic.
Sunt păstrate cuvintele Sfântului Ioan, rostite către stăpânul căruia îi fusese vândut ca rob: “Cine poate să mă despartă de dragostea Hristosului meu? Tristeţea sau strâmtoarea, prigoana, goliciunea sau robia? Am convingere, credinţă şi dragoste către Domnul meu Iisus Hristos, unul născut Fiu al lui Dumnezeu şi nimic nu mă va despărţi de dragostea Lui. Că rob ascult poruncile Tale, în treburile slugărniciei, însă în credinţa mea în Mântuitorul Hristos, nu-mi eşti stăpân.”
Uneori, sfântul reuşea să termine munca zilnică şi să meargă în Biserica Sfântul Gheorghe, spre a participa la privegheri. Stăpânul lui, înţelegând că multe dintre binefacerile primite peste zi, cât şi prosperitatea lui se datorează slugii sale, a ajuns să-l iubească pe sfânt.
Văzându-şi de mai înainte adormirea în Domnul, Sfântul Ioan l-a chemat pe preotul bisericii să-l împărtăşească cu Sfintele Taine. Astfel, ascunzând Tainele într-un măr scobit, preotul a venit în grajd, unde vieţuia sfântul şi l-a împărtăşit. Sfântul a adormit în Domnul în anul 1730, la o vârstă de aproximativ 40 de ani, trupul său fiind găsit neputrezit peste alţi câţiva ani.

 Sursa “Sfântul Ioan Rusul, ales mărturisitor a lui Hristos grabnic ajutător şi făcător de minuni”

[fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here