Manastirea Putna, important centru cultural din Moldova in sec. XV – XVI

manastirea-putnaDincolo de legenda cu Ştefan cel Mare şi Daniil Sihastru privind întemeierea binecunoscutului lăcaş de cult din nordul Moldovei şi care a rămas în istoria culturii române, Mănăstirea Putna a avut ea însăşi o componentă deosebit de importantă în îmbogăţirea culturii şi spiritualităţii moldoveneşti, încă dinaintea sfinţirii sale din 3 septembrie 1470 dar mai ales în deceniile care au urmat. Pe de o parte pentru că în momentul în care au început lucrările la ridicarea mănăstirii au fost aduşi de la Mănăstirea Neamţ însuşi stareţul Ioasaf care a coordonat lucrările construcţiei, meşteri caligrafi care au scris mineiele şi evangheliarul mănăstirii precum şi miniaturişti, artişti pricepuţi în prelucrarea firului de aur şi care au îmbogăţit cărţile realizate de caligrafi. (Mineiele sunt cărţi bisericeşti în care sunt cuprinse, ordonate după luni şi după zile, slujbele religioase; iar evangheliarul este cartea ce cuprinde cele patru evanghelii).

De asemenea au fost aduşi la Putna călugări pentru asigurarea traiului celor ce participau la construcţia mănăstirii. Prezenţa acestora a însemnat desfăşurarea unei vieţi religioase normale încă din timpul construcţiei, fiind amenajate chilii şi chiar o mănăstire din lemn. După trei ani de muncă (1466-1469) clădirea mănăstirii a fost terminată dar numai după respingerea tătarilor din anii 1469-1470 a putut fi sfinţită, în ziua de 3 septembrie 1470.

Dacă iniţial Mănăstirea Putna era destinată să servească drept necropolă pentru familia domnitorului Ştefan cel Mare, în timp funcţiunile ei s-au extins, chiar însuşi Ştefan găsindu-şi liniştea la această mănăstire unde poposea adesea, fiindu-i construită o casă domnească, de asemenea fortificaţii care să o protejeze împotriva invadatorilor şi hoţilor de ocazie ce ar fi putut atenta la comorile dinăuntru, donate mănăstirii de către Ştefan cel Mare sau create în interior.

28-DSC01300În incinta mănăstirii au fost amenajate ateliere în care artişti populari pricepuţi la broderie lucrau veşminte folosind mătăsuri scumpe, fir de aur şi de argint precum şi pietre preţioase; atelierul în care erau scrise cărţile ajunsese cunoscut în toată Europa răsăriteana, învăţaţii scriind pe hârtie filigranată şi pe foi de pergament importate din ţările din centrul Europei. Olarii realizau în atelierele lor de la Putna ceramică, de asemenea meşteri talentaţi în prelucrarea metalului creau obiecte de artă din aur şi argint. Iar pictori adunaţi la Putna realizau icoane pe lemn şi sticlă.

Nu în ultimul rând Mănăstirea Putna asigura cazare şi adăpost pentru ucenici ai acestor meşteşuguri, de la broderie la pictură, de la realizarea manuscriselor la cele ale miniaturilor, decoraţiuni în lemn şi metal, meşterii având şi roluri de dascăli pentru cei ce urmăreau să-şi facă o viaţă din crearea de obiecte de cult cu valoare artistică.

Şcoala de la Putna a fost dusă la un nivel şi mai înalt, pe lângă atelierele meşteşugăreşti funcţionând şi o şcoală propriu-zisă în care se învaţă cititul şi scrisul în greacă şi în slavonă, retorică, logică, muzică bisericească şi chiar astronomia, toate acestea încă din timpul lui Ştefan cel Mare şi pentru mult timp după dispariţia sa la 2 iulie 1504.

Contemporanii vremii considerau Mănăstirea Putna un adevărat centru cultural şi educaţional de rangul unei şcoli medii, fiind singura din regiunea balcanică, exceptând Scoala patriarhală de la Constantinopol.

Cules de Alina Magdici

Sursa stiati.ca

[fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here