Mamă şi femeie?

„Trăim o epocă a contradicţiilor – a fi mama înseamnă astăzi împlinirea supremă pentru o femeie, dar şi sacrificarea independenţei, a carierei, a vieţii sociale şi chiar de cuplu. Mamele cu normă întreagă primesc mai puţini bani şi se află deseori în situaţia de a răspunde la întrebarea „Dar tu ce faci toată ziua?“ Într-o societate în care majoritatea munceşte şi în care femeia ideală reuşeşte pe plan profesional, cea care stă acasă pentru a-şi creşte copiii riscă să devină sclava propriei alegeri” -Elisabeth Badinter.

Într-o societate tradiţionalistă „mamele sunt mame strictamente”, ele îşi pierd feminitatea, rolul de femeie. „Mama” este o construcţie mitică, de imaginea căreia este legată deseori ideea de sacrificiu. Cu toate acestea, lumea a evoluat, devenind mai individualistă, şi în epoca consumerismului, femeile încep să înţeleagă că sacrificiul suprem nu mai este valabil, fiindcă nici timpul nu ne permite şi nici lumea nu mai este că înainte.

În zilele noastre acest mit al mamei s-a erodat, din cauză că unele mame îşi părăsesc copii, pleacă din ţară ca să muncesca, îşi petrec mai mult timp la serviciu.

Să răspunzi tuturor îndatoririlor şi rolurilor devine o provocare pentru tot mai multe femei.

Cum găsim echilibrul?

„Totul este o chestiune de negociere” În fond, echilibrul dintre aceste identităţi este fragil şi instabil. Negocierea nu este niciodată câştigată definitiv şi ea poate depinde şi de vârstă sau nevoile copilului, dar şi de situaţia şi evoluţia profesională a femeii. Vârsta şi problemele individuale ale unui copil pot mişca balanţa în favoarea maternităţii. „Acasă nu trebuie să fii mamă tot timpul” în cadrul familiei rolul femeii nu este cel exclusiv de mamă.

Atunci când avem aşteptări foarte mari vizavi de unul dintre rolurile pe care le îndeplinim, dar resurse limitate (timp puţin, de exemplu), atunci vom resimţi un dezechilibru.

Zi de zi îndeplinim diverse roluri: mamă, parteneră, soră, soţie, femeie de carieră, etc.. Toate femeile îşi doresc să existe un echilibru între aceste roluri. Dacă se alocă mai mult interes unuia dintre ele, apare automat dezechilibrul. Totul ţine în definitiv de percepţie şi de aşteptări.

Există mame care se dedică excesiv sau exclusiv copiilor, uitând de toate celelalte aspecte. Pentru ele a fi mamă reprezintă să exceleze în acest domeniu, dar nu întotdeauna au parte de rezultatele dorite şi atunci dezamăgirea este cu atât mai mare.

De multe ori, dorinţele şi aşteptările fiecăreia intra în contradicţie cu aşteptările sau percepţiile celorlalţi vizavi de cum ar trebui să îşi împartă timpul sau căror activităţi ar trebui să se dedice. Dacă optează să trăiască cum se aşteaptă ceilalţi, de fapt trăiesc vieţile altlora, şi nu ale lor. Femeile au dreptul să aleagă ce li se potriveşte, cu asumarea părerilor şi criticilor care pot apărea.

Mama – un model pentru copii

Prima imagine pe care copilul o vede este mama şi aceasta devine pentru el, pe măsură ce creşte, un model. Încă de mici, copiii trebuie însă educaţi în ideea de a vedea că mama este şi femeie. Asta ar face că adolescenţii să observe părinţii şi din acestă perspectivă.

În definitiv, modelele de feminitate sunt copiate din familie. Toţi copiii se raportează la modelul parental, chiar dacă la început îl resping şi încearcă să nu îl repete. Ei copiază ceea ce văd în familie şi modelul se moşteneşte de la mama.

Sprijinul soţului în afirmarea statutului familial al femeii

Sunt multe femei care nu reuşesc să echilibreze rolurile de mamă, soţie şi femeie de carieră şi majoritatea dau vina pe parteneri, pentru că nu sunt suficient de implicaţi. Răspunderea trebuie asumată şi când se ajunge la acel stadiu, femeile trebuie să îşi pună semne de întrebare: cum contribuie ele la acest dezechilibru şi de ce ajung să fie „manipulate” de soţi? Ele ar trebui să fie responsabile cu ceea ce trăiesc ca răspuns la ceea ce fac.

Bărbaţii au aceleaşi obligaţii ca şi femeile într-o căsnicie şi în creşterea unui copil, chiar dacă la femei instinctele sunt diferite şi ataşarea faţă de copil este diferită. Bărbatul trebuie să fie implicat la fel de mult ca mama în creşterea copilului, dar contează foarte mult modul în care femeia îl introduce în acest capitol al vieţii.

Când tatăl nu este prezent în viaţa familiei, mama este forţată să îşi asume acest rol permanent. Pentru creşterea copilului este nevoie de un parteneriat între părinţi. „Copilul este „o temă” pentru doi” Chiar dacă părinţii sunt divorţaţi, tatăl trebuie implicat în continuare şi ar trebui să joace un rol în viaţa copilului.

Explorarea tipurilor de situaţii familiale în care rolul femeii este preponderent, este una complexă. Soluţiile trebuie adaptate de la caz la caz, iar femeile trebuie să îşi înţeleagă priorităţile şi să acţioneze în acest sens.

Sursa: intrenoiparintii.ro

[fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]