Maica Domnului ca exemplu

maica_domnului5Cucernice părinte, iubiţi fraţi şi iubiţi credincioşi, ca să fim cu adevărat cinstitori ai Maicii Domnului trebuie să o cunoaştem pe Maica Domnului şi mai ales putem lî cinstitori ai Maicii Domnului când îi urmam exemplul.

După ce duminică seara am spus ceva despre locul pe care îl are Maica Domnului in gândirea şi practica ortodoxă, în cultul ortodox, după ce ieri seara am spus ceva despre felul cum trebuie să ne raportăm noi înşine la Maica Domnului, ]n această seară gândul nostru va stărui în legătură cu Maica Domnului ca exemplu pentru noi, pentru că adevărata cinstire pe care o aducem Maicii Domnului nu trebuie să se rezume numai la gând şi numai la cuvânt, ci trebuie să treacă şi la viaţă, şi ca să o putem cinsti cu viaţa trebuie să ştim ceva despre Maica Domnului, să încercăm să întrupăm în noi virtuţile Maicii Domnului.

Adevărul este că in Sfânta Evanghelie se vorbeşte despre Maica Domnului întâmplător. Simţii Evanghelişti nu şi-au propus să ne prezinte pe Maica Domnului. Dacă citim ceea ce este scris în fiecare dintre Sfintele Evanghelii despre Maica Domnului, constatăm că de fapt Slinţii Hvanghelişti nu şi-au propus să scrie anume despre Maica Domnului, ci despre Maica Domnului s-a scris în Sfânta Evanghelie în legătură cu Domnul Hristos, tangenţial, şi de aceea putem găsi prea puţine informaţii în legătură cu Maica Domnului. Credincioşii doresc sa ştie multe despre Maica Domnului şi până la urmă s-a ajuns şi la nişte plăsmuiri, nişte istorisiri despre Maica Domnului care vor să umple acest gol, însă, în realitate, golul acesta este mai mult decât se poate spune despre Maica Domnului, mai ales de către oameni necompetenţi. De exemplu. Visul Maicii Domnului e o carte apocrifă, care vrea să spună ceva despre Maica Domnului, ceva ce nu e în gândirea autentic ortodoxă. Şi atunci suntem mai folosiţi să avem în vedere puţinele informaţii despre Maica Domnului, ceea ce este autentic în gândirea ortodoxă şi să ne mulţumim cu puţinul acela. Şi puţinul acela pe care îl găsim în Sfintele Evanghelii despre Maica Domnului de fapt ne spune mai mult despre Maica Domnului decât acel mult care până la urmă este o umplutură.
Cel mai mult dintre Sfinţii Evanghelişti aminteşie despre Maica Domnului Sfântul Evanghelist Luca. Există o tradiţie conform căreia Sfântul Evanghelist Luca a pictat o icoană a Maicii Domnului. Suntem însă mai siguri că Sfântul Evanghelist Luca, în prezentarea lui prin cuvânt, în icoana cuvântătoare a Evangheliei sale, ne-a înfăţişat-o pe Maica Domnului mai mult decât ceilalţi evanghelişti.
În Sfânta Evanghelie de la Matei se aminteşte despre Maica Domnului în legătură cu Naşterea Mântuitorului, dar nu ni s-a păstrai nici un cuvânt al acesteia. În Sfânta Evanghelie de la Matei se mai aminteşte de două întâlniri ale Maicii Domnului; cea cu fraţii Domnului şi cu Domnul Hristos şi cea despre Maica Domnului la Cruce, la Crucea Mânnuiorului, dar nu avem nici un cuvânt al Maicii Domnului,
În Sfânta Evanghelie de la Marcu, la fel, nu avem amintit ceva deosebit despre Maica Domnului sau ceva deosebit faţă de Sfântul Evanghelist Matei, dar în Sfânta Evanghelie de la Luca avem mai multe întâmplări în legătură cu Maica Domnului. Atât Buna Vestire, care este foarte preţioasă pentru noi şi unde avem şi cuvinte ale Maicii Domnului şi de unde înţelegem şi atitudinea Maicii Domnului, după aceea în legătură cu Naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu închinarea păstorilor, cu prezentarea la Templul din Ierusalim a Mântuitorului nostru lisus I Iristos, la întâmpinarea Domnului este şi Maica Domnului de faţă, apoi vizita la Elisabeta, cuvintele Maicii Domnului din cântarea Maicii Domnului, după aceea o prezentare a celor întâmplate când Domnul Iisus Hristos avea doisprezece ani şi când s-a pierdut de Maica Domnului în Ierusalim şi întâlnirea în Templu, mai departe femeia care a ridicat glas din popor şi a zis: „Fericit este pântecele care Te-a purtat şi sânii la care ai supt”, cuvinte adresate Mântuitorului cu referire la Maica Domnului, la fel la Crucea Mântuitorului.
Sfântul Evanghelist Ioan ne prezintă pe Maica Domnului la nunta din Cana Galileii şi, la fel, la Crucea Mântuitorului când Domnul Hlristos a zis: „Fiule, iată mama ta.” şi „Femeie, iată fiul tău.” (Ioan 19, 26-27).
Şi apoi mai avem câteva cuvinte care amintesc de Maica Domnului în Faptele Sfinţilor Apostoli.
Toate acestea, luate la un loc şi considerate în raport cu Maica Domnului ca exemplu pentru noi, ne dau nişte puncte de orientare, nişte puncte de referinţă din care putem să înţelegem cum este Maica Domnului exemplu pentru noi şi cum putem noi, ca cinstitori ai Maicii Domnului, să o avem în vedere şi s-o cinstim şi prin ceea ce putem face noi raportându-ne la exemplul Maicii Domnului şi în special la virtuţile Maicii Domnului.
Să căutăm acum să luam pe rând nişte cuvinte din Evanghelie şi să vedem cum se prezintă Maica Domnului în conştiinţa noastră şi cum trebuie să ne prezentam noi în faţa Maicii Domnului.
Cele dintâî cuvinte, în ordine cronologică, aşa cum s-au întâmplat, în legătura cu Maica Domnului, sunt cele în legătură cu Buna Vestire, şi anume, spune Sfântul Evanghelist Luca în Evanghelia sa, că Preasfânta Fecioară Măria era în Nazaret şi că acolo îngerul bine vestitor, mergând, i-a zis: „Bucură-te, cea plină de dar, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. (Luca 1, 28). I-a spus să nu se teamă, i-a răspuns Preasfintei Fecioare Maria la întrebarea ei cum va putea să fie ceea ce-i spunea îngerul că o să fie, adică cum va putea ea să fie mamă a Mântuitorului şi după aceea se încheie cuvântul, istorisirea Sfanţului Evanghelist Luca, cu faptul că Maica Dumnezeu n-ar fi ales-o dacă nu era vrednica sa fie aleasă, dar acest cuvânt „lată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău” arată smerenia Maicii Domnului în faţa voinţei lui Dumnezeu, supunerea. Şi asta îmi aminteşte de un cuvânt al părintelui Arsenic Boca, Dumnezeu să-l odihnească, cuvântul ca „noi avem mintea care discută cu Dumnezeu în loc să se supună făra discuţie”. Apoi Maica Domnului a avut mintea care s-a supus lui Dumnezeu fără discuţie: „Fie mie după cuvântul tău”.
Să ştiţi că noi acum, după atâta vreme, ne gândim la lucrurile acestea ca la nişte lucruri încheiate, ca la nişte lucruri care s-au petrecut cândva, dar nu avem în vedere şi riscul pe care şi l-a asumat Maica Domnului, Preasfânta Fecioară Maria, când a primit să fie mama Mântuitorului, pentru că ea n-a făcut niciodată publicitate din alegerea ei, n-a făcut niciodată publicitate din ceea ce avea numai ea şi ceea ce trebuia să ştie ca şi nu alţii, ea nu s-a afişat niciodarâ cu curăţia ei, cu fecioria ei, nu s-a afişat niciodată cu alegerea ei, nu s-a afişat niciodată cu măreţiile ei reale, ci a trăit într-un anonimat, într-o retragere totală, într-o retragere în care nu s-a pus în evidenţa cu nimic, nici măcar cu retragerea.
Nu era foarte simplu ca o tânăra care nu avea statut de căsătorită sa aibă un copil, sâ nască un copil. Cine ar fi crezut că aceasta s-a întâmplat prin Duhul Sfânt? Toată lumea s-ar fi gândit la ceva natural, cum s-a gândit şi mai târziu, adică niciodată n-a contat Domnul Hristos ca Fiul Fecioarei, ca Cel născut de la Duhul Sfânt şi mai presus de fire, n-a contat niciodată Domnul Hristos în fata oamenilor aşa, ci totdeauna a contat ca fiul lui losif şi al Mariei. Şi Maica Domnului aşa a şi vrut să fie cunoscut Domnul Hristos, numai că Duhul Sfânt L-a descoperit, Duhul Sfânt care a rânduit naşterea mai presus de fire a Mântuitorului a rânduit ca lucrurile acestea să nu rămână necunoscute, ci să fie cunoscute şi de aceea în Sfânta Evanghelie s-au scris lucrurile acestea, însă Maica Domnului nu s-a afişat.
Iată un exemplu al Maicii Domnului faţă de noi şi pe care-l avem în vedere, şi ar trebui să-l avem în vedere de câte ori vrem să ne punem în atenţia altora, de câte ori vrem să ne înfigem în conştiinţa cuiva, căci în cazul acesta nu suntem pe calea Maicii Domnului. Maica Domnului a primit să fie considerată cum nu era, Dreprul Iosif care a fost logodnicul ei şi după aceea a contat ca soţul Maicii Domnului, ca bărbatul ei – pentru că aşa e scris în Evanghelie, aşa a fost rânduiala lui Dumnezeu, ca să fie acoperite toare lucrurile acestea şi să conteze ca soţul ei, să conteze în faţa oamenilor ca tatăl Mântuitorului — dreptul losif când şi-a dat scama că Preasfânta Fecioară Maria, pe care el n-o considera Preasfânta Fecioară Maria, ci o considera o fecioară de rând, urmează să nască, a vrut s-o lase pe ascuns, şi-a propus s-o lase pe ascuns (Matei 1,19).
Dacă ne gândim numai la aceasta, ca şi-a propus s-o lase pe ascuns, adică să nu facă scandal, să nu scoată în evidenţă nişte lucruri pe care el le cnnsidera rele, ni-l prezintă acest fapt pe Sfântul şi Dreptul losif ca pe un om extraordinar, un om care ar fi bine să fie urmat de mulţi şi mai ales de toţi aceia care au o tendinţă de a răscoli relele, Ef nu a răscolit nimic, ci şi-a pus în gând s-o părăsească, să dispară şi să rămână lumea cu conştiinţa că el a făcut ÎÎ faptă rea şi pentru că a făcut fapta aceea rea nu a putut să stea in faţa oamenilor cu conştiinţa curată şi cu îndrăzneală. A gândit să zică oamenii ca el e de vină şi şi-a pierdut urma. Dar Dumnezeu n-a lăsat lucrurile aşa, pentru că, dacă e Dumnezeu la cârmă, nu se pot întâmpla lucrurile oricum şi lucrurile şi-au mers calea lor, în înţelesul că Duhul Sfânt i-a descoperit Dreptului losif s-o ia pe Maica Domnului pentru că ceea ce s-a început în ca este de la Duhul Sfânt şi lucrul acesta este consemnat în Evanghelia de la Matei.
Mai departe, din Sfânta Evanghelie de la Luca ştim că Maica Domnului L-a născut pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos în condiţiile sărăcăcioase pe care ni le prezintă Evanghelia, într-un staul, într-o peşteră – s-a spus mai târziu câ staulul a fost un staul naturala o peşteră — şi acolo S-a născut Mântuitorul nostru lisus Hristos. Nu ni se aminteşte nici un cuvânt al Maicii Domnului, dar ni se amintesc nişte cuvinte ale ei din vizita pe care i-a făcut-o Maica Domnului Sfintei Elisabeta înainte de a-L naşte pe Mântuitorul şi când Sfânta Elisabeta a spus cuvintele acelea pe care le-am amintit şi ieri seara; „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecclui tău. Şi de unde mie cinstea aceasta, să vină Maica Domnului meu la mine?”. Cu acel prilej şi Maica Domnului a spus nişte cuvinte pe care le spunem noi la slujbele noastre, mai ales la slujba de dimineaţă: „Măreşte suflete al meu pe Domnul şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mânmitorul meu. Că a căutat spre smerenia roabei Sale, că iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Ci mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt-numele Lui şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se cern de EI. Făcut-a tărie cu braţul Său Domnul, risipit-a pe cei mândri cu cugetul inimii lor. Pogorât-a pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei smeriţi, pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi, iar pe cei bogaţi i-a scos afară, deşerţi. Luat-a pe Israel, sluga Sa, ca să pomenească mila, precum a făgăduit părinţilor noştri, lui Avraam şi seminţiei lui până în veac.” (Luca 1, 46-55).
Cuvintele acestea sunt cuvinte rostite de Maica Domnului şi păstrate in Evanghelia de la Luca, de Sfântul Evanghelist laica. Sunt cuvinte de rugăciune, cuvinte de preamărire a lui Dumnezeu, cuvinte în care Maica Domnului se prezintă ca smerită- Nu ca smerită prin virtute, ci ca smerită prin situaţie. Adică nu a avut o situaţie de frunte, o situaţie bună cum am zice noi, ci a avut o situaţie de oameni de jos, a fost dintr-o familie de oameni modeşti, de oameni săraci, dar Dumnezeu, care caută la cei de jos, a căutat la Maica Domnului cea care era de jos, dar pe care a ridicat o Dumnezeu acolo unde trebuia să fie, mai presus de toată făptura, mai presus de Heruvimi şi Serafimi.
Mântuirea se face prin Dumnezeu. Noi degeaba vrem să facem nişte lucruri extraordinare- Ceea ce trebuie să facem noi este să ne lăsam în mâinile lui Dumnezeu şi apoi lucrează Dumnezeu ca un Sfânt, cum ştie cu fiecare dintre noi, şi dacă vrea Dumnezeu să ne afirme, ne afirmă, şi dacă nu vrea Dumnezeu să ne afirme, degeaba vrem să ne afirmăm noi.
Asta înseamnă să urmăm exemplul Maicii Domnului, să fim smeriţi, adică să fim fără veleităţi şi mai ales farâ veleităţi religioase. Nu zice nimeni că nu trebuie să ocupăm, creştini fiind, locuri de frunte în societate, in cultură sau chiar în conducerea oamenilor. Putem să avem astfel de locuri şi să dea Dumnezeu să fie cât mai mulţi creştini Ia locuri de frunte si la locuri din care să poată ajuta pe alţii, dar lucrul de căpetenie pentru noi este sa-i slujim lui Dumnezeu şi să ne ridice Dumnezeu acolo unde vrea El să fim. Aşa a făcut Maica Domnului, care parcă ar fi ştiut cuvântul Sfântului Isaac Sirul după care „desăvârşirea este o prăpastie de smerenie”.
În legătură cu cele întâmplate îndată după naşterea Mântuitorului nostru lisus Hristos, cu închinarea magilor, cu închinarea păstorilor ne spune Luca în Sfânta Evanghelie.

De veacuri, a rămas în Evanghelia de la Ioan şi care Iarăşi ne arată pe Maica Domnului în anonimatul ei, in retragerea ei, în smerenia ei. Numai asa putem avea pe Maica Domnului ca exemplu dacă îi urmăm smerenia, dacă îi urmăm sinceritatea, dacă îi urmam dorinţa de a-L pune in atenţie pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Aşa ne poate fi şi ne este Maica Domnului un exemplu.
Să ştiţi că Domnul Hristos, care pe cruce fiind i-a dat-o în grijă pe Maica Domnului Sfântului loan Evanghelistul şi pe Sfântul loan Evanghelistul l-a pus în atenţia Maicii Domnului, a făcut atunci o legătură între toţi credincioşii cei buni şi Maica Domnului. Tuturor Ie-a dat-o ca mamă. Ca mamă pentru ca s-o avem în atenţie şi ca mamă pentru ca sa ne aibă în atenţie. De aceea noi avem mare bucurie din faptul că Maica Domnului este ocrotitoarea noastră, este sprijinitoarea noastră, este pentru noi ea o mamă buna care vrea să ne ajute şi care ne ajută în măsura în care ştie ea că şi Fiul ei vrea lucrul acesta şi în măsura în care noi o rugăm să ne ajute, să ne fie ocrotitoare.
Toate acestea o pun în atenţie pe Maica Domnului în conştiinţa noastră şi dacă ne gândim la lucrurile acestea, suntem cu adevărat cinstitori ai Maicii Domnului atunci când îi urmăm smerenia, anonimatul, tăcerea. Fac o paranteză aici, sa ştiţi că nu mă gândesc la o tăcere ostentativă, la o tăcere a mutului. Doar de aceea ne-a dat Dumnezeu cuvânt, ca să vorbim, dar să ştim cât să vorbim şi când să vorbim şi să luăm seama la cele ce le spunem, în orice caz, să ne gândim că Maica Domnului a trăit în tăcere, dar a spus şi cuvânt când a fost necesar să spună, de exemplu: „Vin nu au”, a spus şi cuvânt atunci când a trebuit să spună cuvânt: „Faceţi ceea ce vă va spune El”, a spus cuvânt de rugăciune când a zis: „Măreşte suflete al meu pe Domnul”. Deci Maica Domnului a şi vorbit, nu numai a tăcut. Noi deducem că îşi ducea viaţa în tăcere prin faptul că Sfinţii Evanghelişti ne spun puţine cuvinte ale Maicii Domnului. Maica Domnului a spus cuvânt şi atunci când a zis: „lată, tatăl Tău şi eu îngrijoraţi Te căutam”, cuvânt să zicem aşa de nemulţumire, un cuvânt de nelinişte şi totuşi l-a spus. A trebuit spus şi l-a spus. Aşa că dacă învăţăm să tăcem, să învăţăm să tăcem mai mult când trebuie să tăcem, nu să nu vorbim.
Atât de mult a respectat Domnul Hristos, Fiul fui Dumnezeu, făcut om din Preasfânta Fecioară Maria, atât de mult a respectat El smerenia Maicii Domnului, încât n-a făcut în viaţa Maicii Domnului nimic ca s-o scoată în evidenţă, n-a făcut nimic spectaculos în viaţa Maicii Domnului, n-a pus-o în evidenţă cumva aşa, cu silinţa de a-i face pe oameni s-o vadă în măreţiile ei, ci a rânduit, respectându-i smerenia, ca Maica Domnului să moară cum mor oamenii şi să fie înmormântată cum sunt înmormântaţi oamenii de rând. Şi după aceea, după ce a fost aşezată în rnormânt — este credinţa noastră, ca şi tradiţia Bisericii — Domnul Hristos a înviat-o pe Maica Domnului şi a înălţat-o la cer şi cu trupul. Aceasta este credinţa noastră. Vă spuneam că e o taină pe cate n-o înţelegem, dar pe care o primim pentru că tainele se primesc, nu se înţeleg.
Toate acestea sunt şi rămân pentru noi exemple, exemple pentru o viaţă curata, pentru o viată cinstită, pentru o viaţă sfântă, care pune în evidenţă spiritualul şi nu materialul, adică nu partea materială din om, ci partea spirituala. Mă gândesc că ar trebui să reflecteze mulţi dintre credincioşii noştri, şi mai ales femeile, ar trebui să se gândească mereu la exemplul Maicii Domnului şi când e vorba de îmbrăcăminte, de felul cum se îmbracă. Adică să aibă o cuviinţă in îmbrăcăminte gândindu-se şi la Maica Domnului. Dacă facem aşa, atunci avem în vedere exemplul Maicii Domnului şi atunci Maica Domnului este exemplu şi pentru noi.
Dumnezeu să ne ajute sa avem în vedere şi acest exemplu.
Maica Domnului- Raiul de taină al ortodoxiei, Arhim. Teofil Părăian

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here