Lupta pentru suflet

Fiecare suflet primește hotărârea lui Dumnezeu cu privire la el

0
438

sufletFiecare suflet primește hotărârea lui Dumnezeu cu privire la el

 Fiecare suflet- Se spune că în fiecare secundă moare cineva în lume, în fiecare secundă, undeva, un suflet, disecându-se de trup, suie acolo unde i s-a rânduit să primească hotărârea lui Dumnezeu cu privire la el. Secunda este o fracţiune de timp foarte măruntă. Dacă nu ne-ar pune piedică trupul, am putea vedea cum apar aproape iară încetare linii luminoase ori întunecate care însemnează calea urcării sufletelor ce pleacă, la fel cum l-a văzut Antonie cel Mare pe avva Ammona suind cu îngerii. Şi sufletele nu suie singure: întotdeauna le călăuzesc îngerii lui Dumnezeu, şi întotdeauna încearcă să le taie calea dracii. Ce mişcare necontenită are loc din pricina aceasta în lumea nevăzută, pe toată întinderea care desparte cerul de pământ!…

Revelația ne încredințează de lumea nevăzută

Fizica nu vede nimic în atmosferă, afară de aer amestecat în-tâmplător cu câteva alte corpuri atmosferice, în timp ce Revelaţia ne încredinţează că există un tărâm al stăpânirii văzduhului, al duhurilor răutăţii care sunt sub ceruri (Efes. 2, 2; 6, 12), care nu dorm nici ziua, nici noaptea, îngrijindu-se cum să ne facă rău. Şi de-a lungul întregii noastre vieţi pândesc întru ascunzişuri ca să ne prindă, cum prinde fiara prada sa căzând asupra ei pe neaşteptate, şi după plecarea noastră de aici nu se depărtează de la noi, ci gonesc în urma noastră, doar-doar vor izbuti să smulgă cumva sufletul din mâinile îngerilor care îl păzesc.

Sufletul trebuie să fie curat la Vămile văzduhului

De smuls nu pot să-l smulgă decât dacă au în noi ceva de-al lor, adică vreun lucru dintre cele de care ne-am lepădat la sfântul botez. Iar dacă se va afla aşa un lucru, am dat de necaz: marfa interzisă. La vamă, marfa interzisă se confiscă şi, în plus, primim amendă – dar dincolo, în întinderile văzduhului, nu se confiscă marfa, ci sufletul întreg, aşa cum este. Şi atunci ce s-ar mai bucura omul să poată da vreo răscumpărare: dar ce să dai în schimbul sufletului tău?

Pocăința este cheia către Cer

Ce-i de făcut, totuşi? Iată ce: trebuie aruncată peste bord toată marfa interzisă mai înainte de trecerea prin vămi – iar ea se aruncă peste bord prin pocăinţă, prin depărtarea de păcat şi prin plângerea lui. Putere are aici şi rugăciunea Bisericii, care îi însoţeşte pe cei ce pleacă; mai puternic decât ea nu e nimic pe lume pentru sufletul creştinesc – dar ca ea să arate lucrare mântuitoare asupra unuia sau altuia trebuie ca în acel unul şi altul să fie ceva de care să se poată lipi, aşa încât, unindu-se cu sufletul prin acel ceva, să poată apoi slobozi din suflet săgeţi care să-i lovească şi să-i alunge pe vrăjmaşii ce năvălesc. Ce să fie acest ceva? Cel mai deplin este credinţa ajutată de dragoste – dar dacă nu se găsesc acestea, măcar să fie simţăminte de pocăinţă potrivite credinţei în Domnul.

Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, vol. 2, Sfântul Teofan Zăvorâtul

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi:

Îndreptarea de sine

Fericiţi cei milostivi

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here