Lumina va birui întunericul

0
295
Translate in

lumina„Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a cuprins-o.” ( Ioan 1,50)

O noapte neagră, de nepătruns, a învăluit pământul; nori amenințători ascund strălucirea stelelor, și călătorul singuratic care-și croiește drum prin codrul des nu vede nimic înaintea sa. Aflat în pragul deznădejdii, i se pare că n-o să-și atingă vreodată ținta, că n-o să mai ajungă nicicând la un sălaș omenesc. Pe neașteptate, ceva a sclipit în bezna deasă – undeva, departe, joacă o flacără, și în sufletul pribeagului s-a ivit neîntârziat o rază de nădejde. El începe să meargă cu mai multă tragere de inimă, și treptat se aprinde înaintea lui luminiță după luminiță: nu mai este singur, este salvat. Ținta spre care se îndreapta i se pare acum accesibilă: înaintea lui se ivește așezarea spre care se îndrepta.

Nu se întâmplă așa în viață? În istoria omenirii și în viața fiecăruia dintre noi există momente când totul este învăluit de o beznă deasă: păcatul, ura, neîncrederea, vrajba, minciuna – toate aceste puteri vrăjmașe par a pune stăpânire pe întreaga omenire și, ascunzând de noi orice lumină, nu ne îngăduie să răzbatem prin acest întuneric de nepătruns. Însă lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a cuprins-o – nici nu are cum s-o cuprindă. Ajunge să se aprindă o singură flacără, cât de măruntă, ca lumina să se răspândească mai departe. O singură scânteie poate aprinde o sumedenie de focuri, și în jurul nostru se va face din nou lumină.

Când trecem prin vremuri lipsite de bucurie, apăsătoare, Domnul nu vrea să ne lăsăm pradă gândurilor întunecate. El vrea ca în mijlocul acestui întuneric, păstrându-ne curajul, să tindem necontenit spre lumină și prin pilda noastră să strălucim cu lumina puternică a adevărului și a binelui. Cel mai mult avem nevoie în viață de lumina lină a dragostei, pe care o răspândesc cei apropiați de izvorul ei – de iubirea dumnezeiască. Sufletul ce se apropie zilnic, în rugăciune fierbinte, de Tronul Celui Preaînalt se va umple, neîndoielnic, de razele luminii cerești, îndeplinind îndemnul Apostolului Pavel: Să vă schimbați prin înnoirea minții, ca să deosebiți că e este voia lui Dumnezeu, ce este bun și plăcut și desăvârșit (Romani 12,2).

Înnoindu-se, el va deveni în stare să răspândească în jurul său lumina lină a dragostei, aprinzând și în alții scânteia dumnezeiască. Atunci lumina va birui, în sfârșit, întunericul, și Soarele cel Veșnic al dreptății va străluci din nou asupra noastră.

„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here