„Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat…” (I)

0
471
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

incoronarea-maicii-domnuluiProrocul şi vizionarul a privit către veşnicie si a văzut că nu existau soa-rele, luna sau stele; si totuşi, era o lumină inefabilă care pătrundea totul şi lumina totul (cf. Luca 60, 19 şi Apoc. 21, 23). Ştiţi voi, o, aleşilor, ce fel de lumină era aceasta? Bănuiţi: este lumina veşnică a chipului Celui Preaînalt. Este lumina veşnicului Tată, lumina veşnicului Fiu si lumina veşnicului Duh Sfânt — o Lumină, o Dumnezeire, o Frumuseţe.

Sfinţii Părinţi de la Niceea (325), luminaţi de această veşnică Lumină, au arătat prin următoarele şase expresii care este legătura dintre Domnul nostru Iisus Hristos, Tatăl ceresc si creaţie.

Prima expresie, „Lumină din Lumină”, a fost rostită de un mare tâlcuitor al tainelor: Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El (I In 1, 5). Dacă un tată este lumină, ce altceva poate fi fiul său decât numai lumină? Dacă Tatăl veşnic este Lumină, Fiul Său este, de asemenea, Lumină. Fiul, mărturisindu-ne despre El, ne spune: Eu sunt Lumina lumii (In 8, 12). Binecuvântaţi veţi fi de veţi putea fi numiţi măcar luminaţi de această Lumină!

A doua expresie este: „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat.” Apostolul Filip I-a spus Domnului: Doamne, aratâ-ne nouă pe Tatăl şi ne este de ajuns. Blândul Domn i-a răspuns: Cel ce Mă vede pe Mine vede şi pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Şi a adăugat: Credeţi Mie că Eu sunt întru Ta-tăi şi Tatăl întru Mine (In 14, 18-11; 12, 45). Şi iarăşi a spus: Toate câte are Tatăl ale Mele sunt (In 16, 15); Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem (In 10, 30). Mai apoi, iudeii au luat pietre ca să le arunce asupra Lui pentru a-L omorî, deoarece spuneau: Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu (In 10, 33). Au vorbit după cum vedeau ei, orbiţi fiind de păcat. Ei au văzut în Hristos – sau mai bine zis în jurul lui Hristos – doar un corp omenesc, dar ceea ce era dincolo de corp, dincolo de sângele purpuriu şi de carne era ascuns ochilor lor. Gândiţi-vă care este diferenţa dintre un simplu fir de cupru aruncat pe pământ şi un fir de cupru ce conduce electricitatea, gândul şi vocea. Pentru un ochi lipsit de inteligenţă şi de experienţă acestea par identice. Ochii sufletelor lor erau însă legaţi, şi astfel, când au privit, nu au putut vedea fiinţa lui Dumnezeu în fiinţa unui om.

Aceasta poate fi văzută doar de cel botezat, curăţat de păcate şi sfinţit. Sfinţii Apostoli au văzut-o, la fel şi Sfinţii Părinţi de la Niceea, precum şi toţi oamenii ovniciţi pe parcursul a multe secole. Dumnezeu era în Hristos, ne mărturiseşte Apostolul Pavel (II Cor. 5, 19). Aceasta e o descoperire dumnezeiască. Dar oare din conceptul de părinte şi de urmaş, aplicabil tuturor domeniilor vieţii, nu reiese clar « Cel Unul-Născut din Dumnezeu este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat? Dumnezeul Cel adevărat putea naşte doar Dumnezeu adevărat.

A treia expresie este: „născut”. Adică Fiul lui Dumnezeu a fost născut din Dumnezeu, Lumină născută din Lumină, Adevăr născut din Adevăr, Viaţă din Viaţă, Slavă din Slavă, Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat. înţelegerea omenească pătrunde într-o oarecare măsură naşterea trupului din trup, dar foarte puţin pătrunde naşterea duhului din duh. „Şi Dumnezeu este duh.” Naşterea trupului, o, aleşilor, e doar o umbră, un semn al naşterii duhului. E destul pentru voi să ştiţi, o, purtătorilor de Hristos, că Mesia şi Mântuitorul vostru nu este moarte născută din moarte, întuneric din întuneric, nedreptate din nedreptate, slăbiciune din slăbiciune, ci mai degrabă Lumină născută din Lumină, Dumnezeu Adevărat născut din Dumnezeu Adevărat. Şi deoarece El a fost născut din veşnicie, va fi, va trebui să fie revelat în veşnicie. Când veţi pleca din această lume şi porţile vor fi închise în urma voastră, atunci El vă va fi descoperit.

Vi s-a spus odată că Mesia este Unul-Născut, Fiu al lui Dumnezeu; aşa că bucuraţi-vă să auziţi din nou aceasta, El fiind Cel Născut. Bucuraţi-vă, pentru că naşterea presupune dragoste. Vi s-a spus şi mai înainte ca El este Unicul ce a fost născut din Tatăl în fiinţă; Cel Preaînalt a născut pe Cel Prea-înalt, pe Născutul din Cel Preaînalt mai înainte de toţi vecii. De aceea naşterea Sa devine distinctă şi diferă de facere. El a fost născut, iar nu făcut. El poate să Se asemene cu creaturile, dar nu este o creatură.

A patra expresie este: „dintr-o fiinţă cu Tatăl”, adică din aceeaşi făptură ca şi Tatăl. După tot ce s-a spus despre El, oare nu se înţelege aceasta în mod automat? Pentru că atunci când cineva spune că El este Fiul Tatălui a spus deja şi că El este din aceeaşi substanţă şi din aceeaşi fiinţă cu Tatăl. Când cineva spune „Lumină din Lumină”, iarăşi explică faptul că lumina a fost născută din aceeaşi substanţă şi fiinţă cu lumina care a născut-o. Şi când cineva spune „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, confirmă că Fiul este dintr-o fiinţă cu Tatăl Său. Şi în sfârşit, când cineva spune: „născut, nu făcut”, el mărturiseşte, o dată în plus, ceea ce a fost explicat în detaliu mai sus. Aceasta deoarece tot ce e născut e de aceeaşi fiinţă cu născătorul, pe când tot ce e făcut e diferit în substanţă şi fiinţă de creatorul său. Cercetaţi şi înţelegeţi: un copil e din aceeaşi esenţă cu tatăl său, dar un topor este dintr-o substanţă decât fierarul care l-a făcut.

Sfântul Nicolae Velimirovici, Tâlcuirea Crezului

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here