Lumea – creaţie a lui Dumnezeu

0
261

crearea lumii michelangelo

Lumea – creaţie a lui Dumnezeu

Întreaga teologie patristică afirmă că Dumnezeu-Tatăl creează lumea prin Fiul în Duhul Sfânt. Lumea sau “cosmosul” nu-şi are principiul ontologic în sine, ci în Dumnezeu. Lumea nu este din veşnicie, coeternă cu Dumnezeu, ci este creată din nimic (ex nihilo) ca o manifestare a libertăţii şi iubirii creatoare a lui Dumnezeu-Treime. De aceea, în adâncul “fiinţei” sale, lumea poartă icoana Treimii şi, ca atare, structura ei este o structură trinitară şi deci comunitară.

Pentru a transpune în limbaj conceptual afirmaţia teologică de mai sus, Sfinţii Părinţi s-au folosit de două concepte, prezente şi în Evanghelia după Ioan şi în epistolele Sfântului Apostol Pavel, şi anume şi , Cuvânt şi Duh (Spirit).

Cuvântul şi Duhul, afirmă Sfântul Irineu, sunt “mâinile” lui Dumnezeu-Tatăl, prin care lumea a fost adusă de la ne-fiinţă spre fiinţă.

Ca atare, în structura ei intimă, lumea este “cuvântătoare” şi “duhovnicească”. Cu alte cuvinte, lumea are o structură “logică”, raţională, are un mesaj pentru om şi o finalitate spirituală.

Faptul că lumea are o structură logică era acceptat şi de filozofia antică.

Spre exemplu, filozofia stoică considera că -ul este un principiu cosmologic, identic cu fiinţa 1.

Conceptul de este folosit, de asemenea, de Filon din Alexandria, filozof de origine iudaică, pentru a armoniza cosmologia greacă cu cea biblică a Vechiului Testament. Filon afirmă, pornind de la textul Genezei, că lumea a fost creată prin -ul lui Dumnezeu.

Era firesc ca şi teologii creştini să se folosească de acest concept pentru a argumenta, pe de o parte, învăţătura despre Sfânta Treime şi, pe de altă parte, relaţia dintre Sfânta Treime şi lumea creată.

Sursa Evenimentul.ro

V-ar putea interesa şi aceste articole