Lucrarea tălmăcitoare a Sfinţilor Părinţi

0
95

cartiDupă câteva zile tânărul a venit din nou la mănăstirea noastră şi a cerut să avem o a treia întâlnire, ca să continuăm discuţia despre lume şi despre Ortodoxie. Deşi aveam mult de lucru, l-am primit cu bucurie în biroul meu, pentru că aveam în sinea mea convingerea că era de bună-credinţă şi cerea acestea spre mântuirea lui. L-am întâmpinat cu căldură:

-Bine ai revenit la mănăstirea noastră, copile. Aşază-te!

-Cinstite părinte, vă mulţumesc că m-aţi primit şi astăzi alături de dumneavoastră.
-Să mulţumim, dragul meu, Domnului nostru Iisus Hristos, Care ne dăruieşte sănătate sufletească şi trupească şi putinţa de a ne întâlni şi de a discuta temele vieţii duhovniceşti.

-Deci, părinte, trebuie să vă spun că după cele două întâlniri am tras următoarele concluzii: am citit Facerea din Sfânta Scriptură de două ori şi mărturisesc că niciodată nu am pătruns adâncul înţelesurilor pe care le-am auzit de la dumneavoastră şi mi-am zis: Ce mare bogăţie duhovnicească se ascunde în spatele acestor cuvinte pe care atunci când le citim de obicei le citim pe fugă, superficial, şi nu ne folosim atât cât ne folosim de tâlcuirea lor!…

-Iubitule, ai absolută dreptate, căci dacă este nevoie să citim Sfânta Scriptură, este nevoie şi să pătrundem adâncul înţelesurilor textelor ei, ceea ce este un lucru greu pentru noi, cei mici, păcătoşii, căci este valabil şi pentru noi ceea ce spune Sfântul Apostol Pavel într-o epistolă a sa, vorbind despre un loc dificil din Sfânta Scriptură: în privinţa aceasta avem mult de vorbit şi lucruri grele de tălcuit, de vreme ce v-aţi făcut greoi la auzit. Căci voi, care de multă vreme s-ar fi cuvenit să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă ca cineva să vă înveţe cele dintâi începuturi ale cuvintelor lui Dumnezeu (Evr. 5, 11-12). Asemenea şi Sfântul Apostol Petru ne încredinţează că în Sfânta Scriptură sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare (II Ptr. 3,16).

-Şi cum este cu putinţă, părinte, să înţelegem cuvintele cele grele ale Sfintei Scripturi?

-Mai întâi de toate, copile, ca să reuşim aceasta avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, de luminarea dumnezeiască, de luminarea Duhului Sfânt. Apoi avem nevoie de sfintele tălmăciri şi explicaţii, şi acestea ne sunt date de către sfinţii Bisericii noastre. Fără ei nu este cu putinţă să cunoaştem înţelesurile textelor Sfintei Scripturi pe care le citim. Sfinţii Părinţi seamănă cu o mamă care mestecă bine mâncarea pentru a o da direct în gură puilor săi, cu afecţiune şi dragoste- Aşa şi aceştia, asimilează în sinea lor Sfânta Scriptură cu luminarea Duhului Sfânt şi apoi ne-o dăruiesc tălmăcită în mod corect.

-Foarte frumoasă comparaţia, părinte.

-Cuvintele Sfântului Grigorie de Nyssa m-au îndrumat Catre acest exemplu.

-Ce spune sfântul?

-Dă exemplul gurii şi al dinţilor. Zice că Sfinţii Părinţi „ne tălmăcesc cu mare siguranţă şi simplu descoperirile cereşti ale Sfintei Scripturi, aşa încât să ne vină uşoară primirea acestei hrane duhovniceşti în trupul Bisericii, adică de către creştini. Astfel deci Sfinţii Părinţi îndeplinesc o lucrare asemănătoare cu a aceea a dinţilor. Când pâinea e tare şi greu de înghiţit, o mestecă dinţii şi o desfac, ca să poată s-o cuprindă gura şi să fie apoi înghiţită; tot aşa şi aceştia, ca nişte dinţi duhovniceşti mestecă pâinea cea grea a cuvântului lui Dumnezeu luând-o în trupul lor şi, printr-o învăţătură foarte amănunţită, fac acest cuvânt al lor mai uşor de înghiţit de către sufletele creştinilor. Şi accentuează în continuare, spunând: „Deci dinţii Bisericii sunt toţi aceia care amănunţesc şi tălmăcesc cuvintele dumnezeieşti cele de netâlcuit, mestecându-le şi iarăşi mestecându-le, rumegându-le de dragul creştinilor.”

-Şi toate acestea, desigur, le fac cu luminarea Duhului Sfânt, precum aţi zis mai devreme.

-Într-adevăr. Duhul Sfânt îi luminează, Duhul Sfânt care se găseşte în ei. Avem nevoie deci de ajutorul Sfinţilor Părinţilor noştri pentru a înţelege Sfânta Scriptură. Această nevoie o găsim şi în următoarea pericopă, pe care o să ţi-o citesc din însăşi Sfânta Scriptură:
Şi un înger al Domnului a grăit către Filip zicând: Ridică-te si mergi spre miazăzi, pe calea care coboară de la Ierusalim la Gaza; aceasta este pustie. Şi ridicându-se, a mers. Şi iată un bărbat din Etiopia, famen, mare dregător al Candachiei, regina Etiopiei, care era peste toată vistieria ei şi care venise la Ierusalim ca să se închine, se întorcea acasă; şi şezând în carul său, citea pe prorocul Isaia. Iar Duhul i-a zis lui Filip: apropie-te şi te alipeşte de carul acesta. Şi alergând Filip l-a auzit citind pe prorocul Isaia, şi i-a zis: înţelegi, oare, ce citeşti? Iar el a zis: Cum aş putea să înţeleg dacă nu mă va călăuzi cineva? Şi a rugat pe Filip să se urce şi să şadă cu el. Iar locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „Ca un mielcarese adduce spre junghiere şi ca o oaie fără de glas înaintea celui ce o tunde, aşa nu şi-a deschis gura Sa. Întru smerenia Lui, judecata Lui S-a ridicat şi neamul Lui cine-l va spune? Că se ridică de pe pământ viaţa Lui.” Lar famenul, răspunzând, i-a zis lui Filip: Rogu-te, despre cine zice prorocul acestea, despre sine ori despre altcineva? Iar Filip, deschizând gura sa şi începând de la Scriptura aceasta i-a binevestit pe Iisus. Şi pe când mergeau pe cale au ajuns la o apă; iar famenula zis: Iată apă, ce mă împiedică săfiu botezat? Filip a zis: Dacă crezi din toată inima, este cu putinţă. Şi el, răspunzând, a zis: Cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Şi a poruncit să stea carul; şi s-au coborât amândoi în apă, şi Filip, şi famenul, şi l-a botezat. Iar când au ieşit din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. Şi el s-a dus în calea sa, bucurându-se (Fapt. 8,26-39).

Aceasta deci zice Sfânta Scriptură în Faptele Apostolilor, în capitolul 8.

-Foarte frumoasă expunerea, părinte, şi arată în mod clar că nu ajunge numai citirea textelor Sfintei Scripturi, că fiecare dintre noi are nevoie de ajutor să o înţeleagă.

-Corect. De ar vedea acestea şi de le-ar auzi şi fraţii noştri cei rătăciţi, care spun că nu au nevoie de sfinţi şi că pot şi singuri să citească şi să înţeleagă Sfânta Scriptură… Duhul Sfânt insă, cel în care zic ei că ar crede, i-a trimis pe sfinţi alături de noi, ca să ne spună ce înseamnă fiecare loc din Sfânta Scriptură. Precum i s-a întâmplat etiopianului, care a fost ajutat de Sfântul Filip cu porunca şi luminarea Sfântului Duh (Fapt. 8, 29), aşa se întâmplă si cu fiecare dintre noi. Citim Sfânta scriptură şi ne ajută sfinţii cu toate cuvintele tâlcuitoare care sunt scrise în cărţile lor şi astfel pricepem adâncul înţelesurilor Sfintelor Scripturi.

Răspunsuri la întrebări ale tinerilor, Arhim. Spiridonos Logothetis

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here