Logica evenimentelor

Media vehiculează termenul de Logica evenimentelor

viataMedia vehiculează termenul de Logica evenimentelor

 Media- Foarte ades citim şi auzim expresia „logica evenimentelor”. Prin asta oamenii vor, pare-se, să exprime o necesitate imperioasă care conduce cursul istoriei omeneşti, un soi de fatalitate, care ar putea fi numită „destin politic”. Această logică a fost indicată de Hegel, iar pe temelia ei Boeckl a construit o monstruoasă teorie proprie a istoriei, în care nu este loc nici pentru Pronie, nici pentru libertate. În sensul ăsta a bâiguit ceva şi contele Tolstoi al nostru, în morbidul său roman „Război şi pace”.

Dumnezeu este mintea care este logica lumii

Dar dacă în evenimente este o logică, înseamnă că este şi o minte din care vine această logică. Iar întru-cât această logică este cea care conduce evenimentele, înseamnă că mintea din care iese trebuie recunoscută drept cârmuitoare a evenimentelor sau, mai limpede, minte atotstăpânitoare. Mintea atotstăpânitoare e totodată şi minte atotliberă. Dacă pentru săraca noastră minte pretindem libertate, nu avem dreptul să nu recunoaştem că mintea atotstăpânitoare este şi atotliberă. Dacă această minte e atotliberă şi dacă de ea depinde cursul evenimentelor, înseamnă că temeiurile pricinilor (sau, cum se spune mai nou, ale principiilor), potrivit cărora se mişcă evenimentele, trebuie căutate nu în evenimente, ci mai presus de ele – în mintea atotstăpânitoare şi atotliberă. Prin asta se explică de ce logica evenimentelor, dacă e să o judecăm potrivit chiar evenimentelor, nu rareori se curmă la jumătatea drumului şi nu ajunge la deznodământul său.

Minunile sunt împotriva logicii omenești

De pildă, potrivit logicii evenimentelor, israelitenii n-aveau cum să nu piară la Marea Roşie, şi totuşi s-au trezit nevătămaţi pe ţărmul celălalt, iar cei ce-i urmăreau au rămas în mare. O armată străină numărând o sută optzeci de mii de oameni a împresurat Ierusalimul; Ierusalimul trebuia să piară, dar cetăţenii lui s-au sculat într-o dimineaţă şi i-au văzut pe vrăjmaşi ucişi, iar Ierusalimul în afara oricărei primejdii. Irod a făcut în aşa fel încât, ucigându-i pe pruncii din Betleem, să-L omoare împreună cu ei şi pe Mântuitorul Ce Se născuse – însă Dumnezeiescul Prunc a luat-o cu câteva ceasuri înaintea primejdiei care-L ameninţa, şi socoteala lui Irod nu s-a îndreptăţit. Na-vă „logică a evenimentelor”!

Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, vol. 2, Sfântul Teofan Zăvorâtul

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi:

Simţământul credinţei

Nu trâmbiţa înaintea ta!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here