Locuri sacre – Thailanda, Wat Phra Keo

0
407

harta Keo„Îngeri din fiecare parte a acestui tărâm se adună întru slavă şi mulţumire o dată cu desăvârşirea acestei eminente opere întru totul potrivit dorinţei noastre!”

Ansamblul palatului regal din Bangkok cuprinde o multitudine de strălucitoare clădiri sacre care alcătuiesc împreună centrul spiritual al ţării. Consacrat în anul 1782 şi cunoscut drept Wat Phra Keo, Templul lui Buddha de Smarald, acest complex sacru cuprinde sanctuare şi turle aurite, turnuri şi curţi interioare mărginite de galerii. Sanctuarele sunt îmbrăcate în sticlă reflectorizantă şi în mozaic colorat în nuanţe vii de roşu, verde şi albastru; iar întregul ansamblu a fost descris drept o lume de basm, cu pavilioane şi turle şi comparat cu creaţiile fantastice ale arhitectului modern Antoni Gaudi.
Incinta austeră seamănă cu o pădure vrăjită ai cărei copaci, arbuşti şi cabane au fost transformate în monumente masive cu suprafeţe dure, reflectorizante. În sunetul clopoţeilor de metal care atârnă de cornişe în bătaia vântului, figuri mitice parcă transformate în statui se ivesc pretutindeni.
De pază la intrare stau yaksha, creaturi gigantice cu ochi bulbucaţi şi nas turtit, ai căror colţi ameninţători sunt îndreptaţi spre eventualii demoni agresori. Din loc în loc apar kinnari – jumătate femei, jumătate păsări – şi naga sau şarpele mitologic. Mai este apoi şi garuda, o creatură înaripată cu cap şi picioare de pasăre şi tors de om, emblema naţională a Thailandei.
În contrast cu aceste fiinţe hibride aparţinând tradiţiei folclorice, cel mai venerat obiect din templu şi din ţară este o statuie mică de jad verde. Acesta este faimosul Buddha de Smarald, care sade cu picioarele încrucişate în poziţia lotus în vârful uni altar sau bot, din sanctuarul principal, aflat în partea de sud a complexului. Obiect de cult pentru poporul thai, din care 90% sunt budişti aparţinând tradiţiei Theravada, statuia este şi talismanul protector al ţării.

Keo 2Buddha de Smarald este aşezat pe tron, în vârful unui altar ornamentat din sanctuarul central de la compelxul de temple Wat Phra Keo din Bangkok, capitala Thailandei. Statuia de jad are doar două picioare şi jumătate înălţime, dar păstrarea ei este considerată esenţială pentru bunăstarea şi protecţia Thailandei.

Lumina soarelui dă strălucire suprafeţelor aurite ale celui mai venerat templu din Thailanda, Wat Phra Keo. În centru se vede vârful ascuţit al aşa-numitului Chedi de Aur, iar la stânga, biblioteca şi Panteonul Regal.
Buddha de Smarald a ieşit la lumină, se pare, în anul 1436. A fost găsit într-un chedi (monument cu cupolă în care se păstrează relicve) în oraşul Chiang Rai din nordul ţării, după ce chedi a fost crăpat de un fulger. Statuia aurită era îmbrăcată în stuc dar după ce a ieşit la iveală corpul de smarald, ea atras atenţia unui rege din apropiere de Chiang Mai, care a ordonat ca statuia să fie adusă în ţara sa.

Elefantul care transporta obiectul sacru a refuzat însă să se întoarcă la Chiang Mai şi s-a îndreptat spre oraşul Muang Lampang, aflat în sud. Văzând în aceasta un semn, regele a lăsat statuia acolo şi a construit un templu în jurul ei. Ulterior statuia a fost transferată la Chiang Mai şi apoi furată de invadatori din Laos, vecin cu Thailanda la est. Acolo a rămas timp de 200 de ani, până ce generalul thai Chakkri a recuperat-o în anul 1778 în timpul domniei regelui Taksin.
Generalul Chakkri i-a urmat lui Taksin sub numele de Rama I şi a pus bazele dinastiei Chakkri, care este şi astăzi la putere în Thailanda. El a iniţiat construirea oraşului Bangkok, cu Palatul Regal şi Wat Phra Keo în centru. În anul 1784, într-o procesiune fastuoasă, statuia a fost adusă în sanctuar, ajungând la capătul călătoriilor sale. Aici a fost aşezată pe un tron cu baldachin aflat în vârful unui altar strălucitor ce se ridică asemeni unei piramide în trepte până la înălţimea de 10 m.
O atmosferă de pietate aproape palpabilă învăluie altarul – bot – îmbrăcat în mozaic albastru şi aflat pe o platformă de marmură a cărui bază este împodobită cu garuda aurii strângând în mâini şerpi naga. Pelerinii budişti sosesc la uşa de la intrare încrustată cu sidef şi străjuită de statui, purtând ofrande de flori, tămâie şi foiţe de aur (pe care le lipesc pe statuile poleite, ca un act de veneraţie).
După ce se descalţă, pelerinii intră într-o încăpere întunecată lipsită de lumină naturală, astfel încât strălucirea intensă de roşu închis şi aur vechi ce decorează tavanul este pusă în valoare. Ei se aşează pe pardoseala de marmură şi meditează, aprind beţişoare parfumate sau aşează buchete de flori în faţa altarelor şi se închină. Atmosfera de pietate este intensificată de mireasma iasomiei sau a lemnului de santal şi de vocea şoptită a celor ce se roagă.
Majoritatea vizitatorilor îl contemplă pe micul Buddha, misterioasa figură verde îmbrăcată, după anotimp, într-unui din cele trei veşminte aurite şi protejat de o serie de umbrele suprapuse, din ce în ce mai mici, aflate deasupra capului său. în ciuda abundenţei de obiecte ornamentale – statui aurite reprezentându-l pe Buddha, sfeşnice de aur, cupe, candele de aur aşezate pe mese lăcuite, lămpi şi umbrele suprapuse – care atrag atenţia – silueta verde eclipsează totul în jurul ei.
În exteriorul sanctuarului, principalul grup de clădiri pe care se opreşte privirea sunt Chedi de Aur, Mondop sau biblioteca şi Pantenonul Regal, toate aliniate pe o platformă înaltă de marmură. Chedi este ca un semnal de lumină aurie, o cupolă în formă de clopot, cu baza inelară şi un vârf ascuţit conic, care adună razele soarelui. Construit în timpul domniei lui Rama al IV- tea (1861-1868) adăposteşte, se spune, o parte din sternul lui Buddha. Alături se află Mondop, în care statui reprezentându-l pe Buddha şi elefanţii albi în miniatură sunt aşezaţi pe o pardoseală argintie. Un cabinet încrustat cu sidef conţine Tripitaka, scripturi budiste sacre.

Pelerini thai aprind beţişoare parfumate şi depun ofrande de flori în interiorul complexului de la Wat Phra Keo. Mulţi se îndreaptă către sanctuarul central, unde frescele în culori vii strălucesc în lumina difuză impregnată de fumul de tămâie. Picturile reprezintă scene din legendele jataka, care relatează incidente din vieţile anterioare ale lui Buddha.Keo 4
Lângă Mondop, pe platforma de marmură se înalţă Panteonul Regal, având formă de cruce grecească în plan orizontal, îmbrăcat în mozaic roşu şi albastru. în vârful clădirii se ridică un prang, un tuin rotund, bogat sculptat, al cărui aspect datorează mult stilului arhitectural khmer, un stil ajuns la apogeu în oraşul medieval Angkor Wat din Cambodgia.Keo 3
În afară de aceste monumente elegante, cu funcţie religioasă, pelerinii budişti sunt atraşi şi de şirul de 170 fresce pictate în jurul curţilor interioare înconjurate de galerii. Realizate în timpul lui Rama I şi restaurate ulterior, frescele ilustrează poemul epic Ramakien, o versiune thai a epopeii hinduse Ramayana, scrisă acum 2000 de ani şi lungă de 48.000 de versuri.Keo 5
Wat Phra Keo, cu al său Chedi de Aur care îndeamnă la meditaţie, cu scripturile şi frescele sacre şi cu Panteonul Regal, satisface pe deplin aspiraţiile spirituale şi patriotice ale poporului thai. Toate acestea gravitează în jurul lui Buddha de Smarald a cărui siluetă verde învăluită într-o lumină stranie, închisă într-o casetă de sticlă, creează un efect magic precum o hologramă. Statuia radiază un calm meditativ, constituindu-se în centrul unificator al amestecului haotic de forme din jur.
Ca nişte uriaşe benzi desenate (stânga) frescele se desfăşoară de jur-împrejurul curţilor interioare, care înconjoară clădirile complexului. Ele reprezintă poemul epic Ramakiem, care povesteşte aventurile regelui Kama şi ale soţiei sale, Sita, răpită de regele cel rău din Sri Lanka, Ravana. Rama o salvează cu ajutorul zeului-maimuţă Hanuman.
Paznicii yaksha de pe zidurile templului îndeplinesc rolul de gărzi spirituale, feţele lor fioroase cu colţi au menirea de a speria diavolii. Yaksha şi alte creaturi din folclor, precum kinnari, au fost treptat asimilate de budism, care a fost recunoscut oficial în Thailanda în forma Theravada, în vremea vogclui Rama Khameng din evul mediu. Nepotul său a invitat ulterior călugări din Sri Lanka să vină în ţară pentru a întări comunitatea budistă sau sangha.

Locuri sacre, Atlas, James Harpour

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here