Templul Htilominlo, început în 1211 de regele Nadaungmya, se pare că a fost ridicat în memoria unui eveniment important din viaţa sa. Povestea spune că exact în acest punct al drumului dintre satul Pagan şi oraşul Nyaung-U tatăl său, regele Narapatisithu şi-a aşezat cei patru fii în jurul unei umbrele albe şi le-a spus: „Fie ca umbrela să se încline către cel vrednic să devină rege”.
In Templul Htilominlo pe fiecare latură a construcţiei centrale se află câte o nişă ce conţine o statuie a lui Buddha.
Tipul de templu întâlnit în Pagan este cunoscut sub numele de gu (însemnând „grotă”), având la bază primele grote budiste din nordul Indiei. Dar modelele directe ale templelor de la Pagan datează din secolul al Vll-lea (sau chiar mai devreme) şi se găsesc în vechea capitală pyu, Sri Ksetra, de lângă oraşul modern Prome. Arhitectura templelor gu de acolo, Bebe şi Leimyethna, este asemănătoare cu a templelor din Pagan, având o galerie deschisă ce înconjoară construcţia solidă din centru. Pe fiecare latură a construcţiei centrale se află câte o nişă ce conţine o statuie a lui Buddha; una dintre aceste statui este mai mare decât celelalte, fiind imaginea principală la care se închină credincioşii.
Marele templu din Pagan al regelui Nadaungmya diferă de aceste modele mai vechi prin scară, aici repetându-se structura fundamentală gu pe trei niveluri. Construcţia centrală are 28,98 / 30,69 metri, iar statuia principală a lui Buddha se află pe latura de est, într-o sală cu lăţimea de 6,94 metri şi lungimea de 14,26 metri. Vizavi de statuile mai mici ale lui Buddha se găsesc porţi secundare. La nivelul următor se repetă aceeaşi structură, dar la o scară mai mică.
Templul Htilominlo este înconjurat de ziduri în care se găsesc patru porţi.
Templul Htilominlo lumina este controlată cu mare grijă. Ȋnconjurarea ritualică se face aproape în întuneric înainte ca fiecare statuie a lui Buddha să apară dintr-o parte, scăldată în lumină, iar coridoarele galeriei sunt foarte înalte pentru a amplifica măreţia acestei figuri centrale. Două scări minuscule şi înguste, câte una pe fiecare latură a sălii estice, duc din galerie la o terasă ce se găseşte deasupra acestei săli. De aici se ajunge pe o altă scară, mare de astă dată, în exteriorul clădirii, de unde se pot vedea celelalte temple din Pagan, după care, printr-o uşă se intră în galeria de la nivelul următor.
Privit din exterior, templul prezintă un echilibru bine gândit între construcţia centrală şi elementele verticale. Proiecţia pe verticală apare ca o serie de benzi orizontale: masivitatea bazei simple, lipsite de ornamente este compensată de nivelul terasat, acoperit de turnuleţe ascuţite, care duce la etajul superior – o a doua bandă fără ornamente, deasupra căreia se înalţă spre cer o sikhara în trepte. Tocmai acest echilibru dintre masa masivă şi ornamente, dintre orizontal şi vertical îi conferă templului Htilominlo un farmec unic. El este şi astăzi expresia siguranţei şi rafinamentului din timpul domniei regelui Nadaungmya.
Se pare că iniţial întregul exterior era acoperit cu stuc. Ceea ce vedem astăzi este insă imitaţia de cărămidă de dedesubt.
Templul este înconjurat de ziduri în care se găsesc patru porţi.
Conturul templului dezvăluie benzile contrastante care îl formează: o bază masivă simplă, lipsită de ornamente, Deasupra o terasă complicată, cu multe detalii, urmată de un alt etaj simplu, iar în vârf o sikhara în trepte, ce se avântă spre cer.
Interiorul este în cea mai mare parte foarte întunecos, excepţie făcând deschiderile pe unde lumina pătrunde pentru a lumina statuile lui Buddha.
Locuri sacre, Atlas, James Harpur
Jurnal Spiritual
