Locuri sacre – India, Templul de aur

0
1248
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

Templul de aur„Doar unul este Dumnezeul ce domneşte în fiecare loc. El singur sălăşluieşte în fiecare suflet”.

DINADI GRANTH

ÎNĂLŢÂNDU-SE PRECUM O FLOARE DE LOTUS aurită pe un lac artificial, în oraşul Amritsar din nord-vcstul Indiei, Templul de Aur este cel mai venerat sanctuar al religiei sikh. Început în anul 1589, Templul de Aur sau Harimandir a căpătat forma prezentă la sfârşitul secolului al XVIII-lca şi începutul secolului al XlX-lca. Structura aurită semănând cu o cutie ce parc a fi o lucrare miniaturală de Cari Fabergc, bijutierul ţarilor, este o mărturie a strălucirii operei de artă făurite pentru preamărirea lui Dumnezeu. Legat de ansamblul înconjurător de un dig, templul arc două etaje. Etajul inferior este din marmură, deschisă la culoare, încrustată cu delicate motive florale din sidef, onix, lapis lazuli, cornalină şi alte pietre preţioase. Cele patru feţe ale sale sunt orientate către cele patru puncte cardinale şi sunt marcate de cadrele întunecate a patru intrări deschise. Deasupra acestui fundament dc marmură se ridică pereţi din foi de cupru îmbrăcaţi în aur. Inscripţiile din scripturile sfinte sikh, realizate în scrierea curgătoare gurmukhi, a limbii punjabi împodobesc cu o textură ca dc brocart faţadele de aur.
Sus pe acoperiş sunt adunate mici pavilioane aurite cu cupolele canclate şi vârfurile ascuţite. In centru cupola mai marc a unui pavilion numit Shish Mahal sau Camera Oglinzii, un sanctuar folosit pentru meditaţie, adună lumina soarelui şi străluceşte ca un far.
Spiritualitatea templului nu este concentrată într-o reprezentare a unui zeu, ci în cartea sfântă a religiei sikh, Adi Granth sau Guru Granth Sahib. Aceasta se află pe un divan, sub un baldachin aurit, încrustat cu pietre preţioase. în fiecare zi, la primele ore ale dimineţii cartea este purtată într-o procesiune până la templu. Pe timpul nopţii careta stă la Akal Takht, o clădire cu o cupolă, care se află de partea cealaltă a digului. O dată în instalată pc locul ci, sikh special aleşi recită versuri sfinte din carte, fără oprire, pe parcursul întregii zile.

Un dig îmbrăcat în marmură, lung de 200 de picioare şi iluminat cu lămpi aurite, leagă Harimandir de ţărm. Vizavi de intrarea pe dig se află Akal Takht, care este sediul consiliului religios suprem al comunităţii sikh.

Religia sikh a fost fondată de guru Nanak (1469-1539), un maestru spiritual care trăia în Punjab. Conform învăţăturii sale, atât Dumnezeu este unic. La fel este şi omenirea, iar cei care îl caută cu adevărat pe Dumnezeu îl vor descoperi în propria lor fiinţă.
După moartea lui guru Nanak alţi 9 guru au perpetuat pe rând învăţătura sa. Toţi sunt astăzi veneraţi de către sikh. Guru Gobind Singh, al 10-lea şi ultimul guru, care a murit în anul 1708, a declarat că după el nici un om nu va mai fi guru. In loc de acesta el a desemnat ca unice purtătoare a adevărului, scripturile sacre – Guru Granth Sahib – şi comunitatea sikh sau panth.
Cel care a creat primul templu de la Amritsar a fost al cincilea guru, Arjan. Templul a fost înălţat cu banii donaţi de comunitatea sikh, pe un teren donat de împăratul Akbar(l556-1605), cel mai tolerant dintre mogulii musulmani din India. Acest sanctuar, expresie a noii religii sikh, se deosebea de templele hinduse, atât în ceea ce priveşte structura, cât şi în privinţa simbolisticii.
Deschiderea spirituală a noii religii a fost marcată prin faptul că piatra de temelie a aşezat-o un mistic musulman din Lahore pe nume Mian Mir. De asemenea, în timp ce templele hinduse sunt înălţate pe socluri, sanctuarul sikh era construit într-o mică depresiune, astfel încât credincioşii să fie nevoiţi să coboare într-o atitudine de smerenie. Construcţia avea patru intrări în loc de una, fiind deschisă tuturor celor ce făceau parte din cele patru caste hinduse, iar în interior punctul central era cartea sfântă şi nu o imagine a lui Vishnu, Shiva sau a vreunui alt zeu hindus.
Timp de 150 de ani templul a constituit centrul vieţii religioase a comunităţii sikh, apoi în secolul al XVIII-lea puterea mogulilor a început să slăbească, ceea ce a încurajat trupele regelui afgan Ahmad Shah Durrani să facă dese incursiuni în nord-vestul Indiei. In anul 1757, ca represalii la atacurile de querilă sikh asupra trupelor şi dispozitivelor afgane, Durrani a întreprins o incursiune armată în oraş, a distrus templul şi a umplut locul sfanţ cu vite înjunghiate. In următorii 7 ani au urmat alte atacuri. Totuşi, în anul 1775 templul a fost reconstruit aproximativ în forma prezentă.
Construcţia a fost renovată la începutul secolului al XlX-lea de unul dintre cei mai faimoşi conducători sikh, Maharaja Rânjit Singh. Chior din cauza varicelei, analfabet şi iubitor de bijuterii şi femei frumoase, carismaticul Rânjit Singh a clădit un imperiu care se întindea de la Peshawar, aflat astăzi
Îîn această pictură sikh, guru Nanank stă alături d ceilalţi nouă guru, care au capul înconjurat de o aureolă. Mai sunt înfăţişaţi un hindus, aşezat alături de guru Nanak, ţinând un evantai din pene de păun şi un muzicant musulman.
în Pakistan până la munţii Himalaya, la sud de râul Sutlcj, unul din afluenţii fluviului Ind. El a transformat Amritsar într-un prosper centru comercial şi a donat o jumătate de milion de rupii pentru ca templul să fie îmbrăcat în marmură şi aur de către cei mai pricepuţi meşteri ai vremii. Este epoca în care sanctuarul a devenit cunoscut sub numele de Templul de Aur.
De fapt templul este mai mult decât o singură clădire strălucitoare. Sanctuarul propriu-zis este înconjurat de case de oaspeţi, birouri, o bucătărie cu sală de mese şi de turnuri de pază. Un pasaj placat cu marmură susţinut de colonade mărgineşte bazinul sacru astfel încât pelerinii pot înconjura sanctuarul. La sud de Harimandir se află Guraka Bagh, Grădina lui Guru, în care un bazin, pomi fructiferi şi pavilioane sunt străjuite de un turn cu o cupolă, înalt de 44 m.
Construit în anul 1788, turnul a primit numele Baba Atal, după fiul în vârstă de şapte ani al lui guru Hargobind Singh. Conform tradiţiei sikh Baba Atal a readus la viaţă pe un tânăr prieten al său care murise de o muşcătură de şarpe. Ulterior a fost mustrat de tatăl său pentru că şi-a exprimat puterea spirituală prin înfăptuirea unui miracol în loc să o facă prin propovăduirea învăţăturii şi printr-un trai onest. Căindu-se de fapta sa, Baba Atal s-a hotărât să-şi ofere propria viaţă în schimbul celei pe care o salvase, astfel încât s-a întins lângă bazin şi a murit.
Cu toate acestea, sanctuarul de aur rămâne centrul spiritualităţii sikh. Mii de sikhi, atât din Punjab cât şi din afară, vin să îl vadă în fiecare an, considerându-1 Darbar Sahib, Curtea lui Dumnezeu. Aici în Amritsar, în inima comunităţii sikh, ei pot traversa digul elegant care îi poartă într-un tărâm celest şi pot auzi ecoul incantaţiilor cuvântului lui Dumnezeu răsunând între pereţii Templului de Aur.

Locuri sacre, Atlas, James Harpour

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here