Locuri pe care trebuie să le vezi: Biserica din Şurdeşti

0
156

OLYMPUS DIGITAL CAMERAÎn Maramureş sunt multe locuri care te atrag, dar numai trei ies parcă în drumul călătorului însetat de senzaţional. El intră la Budeşti, să găsească haina de zale a lui Pintea Viteazul, apoi se abate pe la Săpânţa, să vadă „cimitirul vesel” şi la Șurdești, să admire turlă de 54 de metri a celei mai semeţe biserici din zonă şi una dintre cele mai înalte din Europa, monument protejat de UNESCO.

La sărbătorile mari, biserica de secol XVIII din Surdesti se umple de săteni îmbrăcaţi frumos în portul popular reintrat, se pare, în obiceiurile familiilor de credincioşi greco-catolici la îndemnul părintelui paroh. Părintele Marius Tomos nu e de multă vreme la Șurdești, iar apostolatul sau ar urma să cunoască nenumărate praguri. Primul este, neîndoielnic, renovarea bisericii, degradata masiv, în ultimele două decenii şi mutarea, pentru doi ani, a slujbelor într-un alt locaş. Deocamdată, spera să obţină bani de la Ministerul Culturii pentru a restaura măcar acoperişul de şindrila.

 „Nu stiu”, ne spune, „ce a avut în cap acel Macarie, ziditorul bisericii, dar i-a reuşit. Astăzi, nimeni nu se mai încumeta să facă o construcţie atât de înaltă şi de durabilă. Pe unele le-a luat de mult vantul.”

În nava dublă, aşternută cu cergi şi pictată frumos de meşterul local Ştefan Zugravu, ascultăm şi noi, cu pioşenie, slujba religioasă, intonând, deodată cu corul şi cu localnicii. Biserica este construită din lemn de stejar. Bătrânii, din generaţie în generaţie, spun că stejarii au fost tăiaţi şi lăsaţi şapte ani să le putrezească albuşul, partea exterioară a lemnului, rămânând doar esenţa. Unică cu streaşina dublă din Maramureş, biserica din Șurdești are ferestre cu glaja, sticlă lucrată manual acum trei veacuri, vârsta ei reprezentând aproape jumătate din viaţa întregului sat. Un sat în care credinţa sta la temelia comunităţii.

Credinţa care salvează şi vindecă întotdeauna, cea care dă, totodată, un sens vieţii, chiar şi atunci când apar nenumărate obstacole sau când ni se pare că totul e fără sens, pierdut.

 „În Șurdești – ne spune părintele –  se simte acea credinţă specifică locurilor unde trăiesc oameni simpli, care muncesc mult şi care nu-l cunosc pe Dumnezeu din cărţi, ci din experienţa vieţii: îl simt, zilnic, în viaţa lor, prin ceea ce fac, şi-l «experimenteză» în rugăciune. Este ceea ce ne duce cu gândul la vorbele lui Iisus Hristos vizavi de credinţa lui Toma: «Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!».

Credinţa acestor oameni simpli o depăşeşte, parcă, pe a noastră, cei care încercam să-l înţelegem pe Dumnezeu uitând faptul că el nu poate fi înţeles, în totalitate, de mintea omenească.”

Pentru credincioşii din Șurdești, comunitatea cu cea mai mare natalitate din Maramureş, Dumnezeu e un participant nevăzut, spiritual, la tot ce înseamnă agenda zilnică a familiei; iar atunci când unul dintre soţi pleacă, pentru mai multă vreme, la muncă, departe, Dumnezeu ajuta familia să înţeleagă sensul jertfei: copiii, nepoţii vor trăi, cândva, într-o lume mai bună.

Cusături tradiţionale

În zilele de sărbătoare familiile din Șurdești vin la biserică pentru a sfinţi bucăţele. E impresionant cum se adună, de la bunici până la nepoţi, întreaga obşte de credincioşi a satului.

Costumele populare sunt tot mai adesea îmbrăcate, iar coşurile cu bucate sunt învelite, ca odinioară, cu şervete brodate de mână.

Motivele de broderie pe albastru, cu forme geometrice, sunt specifice Șurdeștiului, ca şi broderia spartă, ton pe ton. Înainte vreme, astfel de şervete erau brodate de femei pe ascuns, pentru că vecinele să nu le fure modelul şi fiecare să se poată lăuda ca al ei este acoperământul cel mai frumos.

Sursa: newskeeper.ro

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here