Dăruire

0
154

maxime patristice litera "D"Maxime patristice litera “D”

183. Cel ce miluieşte având dragoste nefaţarnică, miluieşte cu bunăvoinţă, căci el ştie că milostenia lui şi-o dă; cel ce cârmuieşte, cu sârguinţă cârmuieşte, căci ştie că pe el se cârmuieşte; cel ce dăruieşte, face aceasta cu îmbelşugare, căci ştie că lui îşi dăruieşte. [48, 21]

“D”- de la daruire

184. De aceea ni s-a poruncit a da, ca nu cumva să ne lipsim pe noi înşine. După cum cineva ar da unui copil mic o monedă de argint, apoi i-ar porunci să o ţină bine în mână sau să o dea slugii să o păstreze, ca să nu o poată răpi cel ce ar voi, tot aşa face şi Dumnezeu.

„Dă”, zice, „celui ce are nevoie, ca nu cumva să le răpească cineva de la tine, ca de pildă diavolul, tâlharul sau cel viclean sau chiar după toate acestea moartea ce te aşteaptă. Pe cât timp le stăpâneşti tu, nu le stăpâneşti în siguranţă, dar dacă mi le dai mie, prin săracii ce-ţi stau în faţă, Eu ţi le voi păstra toate cu mare cinste, şi la timpul potrivit le voi pune la loc de mare îmbelşugare. Le primesc de la tine nu Ca sa ţi le iau de tot, ci ca să fac ceva mai mult, ca să le păstrez bine, să le conserv pentru acel timp când nu mai sunt nici cel cc împrumută, nici cel ce miluieşte”. [48, 7]

185. Scriptura n-a spus că le dădeau în mâinile Apostolilor, ci le puneau la picioarele Apostolilor”. Prin asta creştinii îşi arătau respectul, evlavia şi frica ce-o aveau faţă de Apostoli. Socoteau că iau mai mult decât dau. Acesta este adevăratul dispreţ de averi! Asta înseamnă că hrăneşti cu adevărat pe Hristos! Să dai fară mândrie, fără fală! Să dai ca şi cum ţi-ai face bine mai mult ţie decât celui căruia i-ai dat. Dacă nu eşti însufleţit de astfel de gânduri, nici să nu dai! Dacă nu socoţi că iei mai mult decât dai, nu da! [40, 2]

“D”- de la Demnitar

186. Aşadar să nu crezi că te înjoseşti şi ţi se va vătăma întru ceva demnitatea înţelepciunii tale dacă, dregătorul fiind prezent prin preajmă, tu te ridici în picioare sau dacă îţi des-coperi capul înaintea lui. Fiindcă, dacă chiar neamurile au legiuit aceasta faţă de dregători, apoi cu atât mai mult trebuie a face aceasta credincioşii. [48, 23]

“D”- Deprindere

187. Pe cât de bun lucru este deprinderea, pe atât de rea este neîndemânarea. Deprinderea defaimă toate cele înfricoşate, iar nedeprinderea pricinuieşte temere şi în cele sigure şi neprimejdioase; unii, stând pe locuri înalte ale corăbiei, numai privin ameţesc, iar alţii nu se tulbură nici în mijlocul valurilor.

Maxime patristice, Sfântul Ioan Gură de Aur, protosinghel Teodosie Paraschiv

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here