Lipsa de toleranță și ochiul critic

Pilda cu bârfitorulCredinciosul și bârfitorul – o pildă despre criticarea continuă a celui de lângă noi și despre perceperea răului mai mult decât a binelui – Tendința lumii de azi

Pilda cu omul credincios și bârfitorul – Lecția demonstrată

„Odată, un om plin de cuviință și de credință, se plimba printr-o prea frumoasă grădină cu un cunoscut al său, care avea păcatul bârfirii. Punându-și în gând să-l vindece de acest păcat, credinciosul începu să spună:
– Frumoasă ar fi grădina aceasta, dar, iată colo niște pietre urâte îi strică toată frumusețea…
Bârfitorul, nebănuind capcana ce i se întinse, răspunse:
– Ce are a face… Și cu acele pietre, grădina tot frumoasă rămâne…
Credinciosul, în loc de a-i da ascultare, zise mai departe:
– Iată, dincolo sunt câteva flori veștejite… Ce păcat!… Toată frumusețea grădinii e stricată…
Bârfitorul se împotrivi din nou, dar credinciosul se prefăcu a nu-l auzi și bârfește mai departe despre grădină, la care, bârfitorul zise:
– Dar ce au a face toate acestea pe lângă marea frumusețe a grădinii?

Atunci, credinciosul se opri, îl privi cu ochi de dojană pe bârfitor și-i zise:
– De ce te miri? Așa faci și tu toată vremea. Vezi la oameni numai pietrele, numai florile veștejite și alte mici greșeli și dai deoparte toată cealaltă parte frumoasă. Când firesc ar fi să te porți dimpotrivă: să prețuiești cele frumoase – și să uiți pe cele greșite, pe care le are orice om…
La acestea bârfitorul tăcu și căpătă bună învățătură în duhul său.”
„Cartea cu pilde” de Al. Lascarov-Moldovanu, Editura Semne

Ochiul critic

Frecvent se întâmplă să uităm binele pe care ni-l fac oamenii și să ne amintim numai că nu sunt lângă noi când îi „strigăm”. Le reproșăm că nu ne pot ajuta ori de câte ori avem noi nevoie. Deseori, tindem să vedem în aproapele nostru numai părțile negative și acțiunile nepotrivite, subminându-i, voit sau nu, calitățile și părțile bune. Am devenit, de la vlădică la opincă, de la adult la copil, niște șacali, la pândă, gata în orice moment să criticăm, să sărim pe cel de lângă noi într-un mod agresiv, verbal și fizic, uneori.

Nu mai vedem părțile bune în nicio situație, la nimeni, aruncăm cu reproșuri și vedem peste tot numai oameni cu hibe, pe care-i „fericim” cu ce avem mai neplăcut în limbaj. Nu mai vedem bunătatea, mărinimia, îngăduința, umărul pe care am plâns sau prietenul cu care am râs, am dansat, am povestit. Tot ce a făcut prietenul pozitiv pentru tine devine nul dacă se întâmplă să greșească o dată. Furia ne orbește, suntem cruzi, nu menajăm pe nimeni. Am devenit cu toții niște perfecționiști și ducem această „artă” la absurd. Nu mai tolerăm femeile plinuțe, nu ne mai plac femeile cu riduri, bărbații cu burtă sau copiii care greșesc din inocență. Totul trebuie să fie clar și delimitat, de o ordine cazonă, oamenii trebuie să fie geniali, pisicile trebuie să aibă o singură culoare, nicio pată nu trebuie să distrugă „armonia”.

Lipsa de toleranță

Toleranță zero, indulgență lipsă. Stelele trebuie să se alinieze perfect, ziua trebuie să fie optimă, prietenii sunt niște accesorii care trebuie să ne facă pe plac. Altfel, dacă nu, sunt priviți necruțător de ochiul nostru critic. Nu, prietenii au și ei personalitatea lor, ca și noi, cu bune și cu rele, cu capricii și cu reacții la care nu ne așteptăm. Dacă un om care te cunoaște, nu te respectă pentru ceea ce ești, acela nu îți este prieten. Și în loc să stai să-l critici, nu-i mai căuta compania. E cel mai fair-play mod de socializare. Emoțiile negative distrug persoanele care le experimentează, înainte de a dăuna celor cărora le sunt adresate. Elimină din viața ta oamenii care ți le produc.

E inevitabil să existe și persoane pe care nu le agreem cu niciun preț, oricât am încerca să fim obiectivi. După cum există oameni cărora prezența noastră nu le pică bine. Ne explicăm mai greu „de ce?”, dar acele persoane există. Nu sta lângă ele. Ele îți modelează caracterul spre o direcție non-evolutivă pentru tine. În loc să construiești o personalitate cu trăsături frumoase, vei sta să aduni muniție într-un război inutil. Fii bun întotdeauna, iar cei răi se vor dezlipi de tine. Ei nu te vor înțelege, se vor împiedica în propria lipsă de îngăduință și se vor duce pe drumul lor. Gândește-te la asta!

Te invit să citești mai multe pilde aici.

Mihaela Mușetescu