Lipsa ajută mult

0
147

Paisie Aghioritul– Părinte de ce astăzi lumea este atât de mult chinuită?

– Pentru că fuge de osteneală. Comoditatea este cea care o îmbolnăvește și o chinuiește. În epoca noastră, înlesnirile au tâmpit lumea. Această moleșeală de acum a adus toate bolile. Mai demult ce trăgeau oamenii ca să treiere! Ce osteneală, dar și ce dulce era pâinea! Unde să fi văzut pâine aruncată?! Dacă aflai vreo bucățică, o luai și o sărutai. Cei care au trăit în timpul ocupației germane, atunci când le prisosește o bucățică de pâine, o pun deoparte, în timp ce ceilalți o aruncă, fiindcă nu-și dau seama de valoare ei. Aruncă bucăți de pâine la gunoi; nu prețuiesc pâinea.

Cei mai mulți nu spun nici măcar un: „Slavă Ție, Doamne!” pentru binecuvântările ca le dă Dumnezeu. Astăzi toate se fac cu comoditate.

Lipsa ajută mult. Când oamenii duc lipsă de ceva, atunci pot să-și dea seama cât prețuiește acel lucru. Toți cei care pentru dragostea lui Hristos se lipsesc întru cunoștință, adică cu dreaptă socoteală și cu smerenie, simt bucurie duhovnicească. Dacă, de pildă, cineva ar spune: „Astăzi nu voi bea apă pentru cutare care-i bolnav. Dumnezeule, nu pot face nimic mai mult!” și face aceasta, Dumnezeu îl va adăpa nu cu apă, ci cu limonadă duhovnicească, cu mângâierea dumnezeiască. Cei chinuiți simt multă recunoștință când cineva le oferă chiar și cel mai mic ajutor. Pe un copil de bani gata, răsfățat, nimic nu-l mulțumește, chiar dacă părinții i-ar face toate hatârurile. Se poate să le aibă pe toate și totuși să fie chinuit. Le face pe toate cu susul în jos – în timp ce unii copilași, sărmanii, pentru cel mai mic ajutor simt o mare recunoștință. Dacă se găsește vreun prieten să le plătească drumul până în Sfântul Munte, câtă recunoștință nu-i arată acestuia și lui Hristos! Auzi pe mulți copii de oameni bogați spunând: „Le avem pe toate. De ce le avem pe toate?” Murmură pentru că petrec bine, în loc să mulțumească lui Dumnezeu și să ajute vreun sărac. Aceasta este cea mai mare nerecunoștință. Simt un gol, pentru că nu le lipsește nimic din cele materiale. Se ceartă și cu părinții, pentru că le au pe toate, și pleacă de acasă umblând cu o raniță în spate. Părinții să le dea bani, să le cumpere telefon, și  pleacă de acasă umblând cu o raniță în spate. Părinții să le dea bani, să le cumpere telefon ca să nu se neliniștească, iar acelora nici măcar să nu le pese. În cele din urmă, părinții sfârșesc prin  a-i căuta. Un tânăr le avea pe toate, dar nu era mulțumit de nimic. A plecat într-ascuns de acasă și dormea prin trenuri, ca să se chinuiască. Și era și dintr-o familie bună. Dar dacă ar fi avut un serviciu și ar fi trăit din sudoarea sa, osteneala sa ar fi avut sens și ar fi fost mulțumit, slăvind astfel pe Dumnezeu.

Astăzi, celor mai mulți nu le lipsește nimic, de aceea nici nu au mărime de suflet. Dacă cineva nu se ostenește, nici nu poate prețui osteneala celorlalți. Ce sens are, de pildă să ceri o meserie ușoară, să câștigi bani, iar după aceea să dorești să te chinuiești? Suedezii, care pentru toate primesc ajutoare de la stat, nu se ostenesc, ci umblă pe drumuri. Se ostenesc în zadar, simt stres, pentru că au deraiat duhovnicește. Sunt ca și roțile care, ieșind de pe ax, aleargă pe drum fără sens, dar care sfârșesc în prăpastie.

„Cu durere și dragoste pentru omul contemporan – Cuvinte Duhovnicești” de Cuviosul Paisie Aghioritul, vol. I, ed. Evanghelismos

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here