Liniştea are ca flori cuvintele nespuse

0
564

linisteaAm visat că sufletul mi-era inundat de o linişte profundă, de o linişte adâncă în care nu se auzeau decât bătăile inimii mele, inimă în care sălăşluia Iubitorul meu Domn Iisus Hristos.

Mintea mi-era golită de orice gând lumesc, şi mă lăsam învăluită doar de dulcea iubire a Lui Hristos. Nu mai eram stresată de problemele de la serviciu,  nu mă mai gândeam la ziua de mâine, nu mă mai gândeam la răutatea mea şi a oamenilor din jurul meu, nu mă mai gândeam la nimic ce ar fi putut să îmi întristeze sufletul.  Acum acesta  era calm şi liniştit.

Sufletul îmi era o grădină de flori frumoase şi înmiresmate pe care voiam să I le dăruiesc Bunului Dumnezeu. Erau flori de toate culorile, care mai de care mai gingaşe şi mai frumoase. Le simţeam parfumul îmbătător şi voiam să rup un buchet cu cele mai frumoase, să le pun la picioarele Domnului Meu drag.

Dar nu voiam ca liniştea aceea dulce şi profundă să fie alungată de zgomotul făcut la ruperea florilor. Şi atunci am zis: Doamne, florile care vreau să Ţi le dăruiesc Ţie, sunt cuvinte pe care până acum nu am fost în stare să Ţi le spun. Dar acum simt atâta iubire în sufletul meu, atâta linişte şi pace încât inima îmi explodează dacă nu Ţi le spun.

Doamne, Te iubesc! Doamne, eu sunt copilul Tău, şi am nevoie să fiu îndrumată de Tine pe drumul vieţii mele! Doamne, sufletul meu ţi-L încredinţez Ţie, inima mea Ţi-o dăruiesc Ţie! Vino şi te sălăşluieşte în ea şi nu mă mai lasa să te răstignesc în fiecare clipă cu păcatele mele! Ţi-o dăruiesc pentru vecie, ţi-o dăruiesc cu toată dragostea, numai să vrei să primeşti acest dar al meu. Ştiu că nu e frumoasă inima mea, au urâţit-o păcatele şi răutatea mea, e de piatră inima mea, dar Tu poţi să o transformi din piatră ieftină într-un diamant scump şi strălucitor, Tu poţi să o transformi dintr-un gheţar într-un soare arzător. Doamne, la Tine toate sunt posibile, Te rog nu mă lasa tot cu inima aceasta împietrită şi amorţită! Te rog fie-Ţi milă de mine, copilul Tău drag, dar neascultător şi nerecunoscător!

Doamne, iartă-mă că Te-am supărat de atâtea ori cu greşelile şi răutăţile mele! Doamne, ajută-mă să Te iubesc din toată inima pe Tine, la fel şi pe semenii mei!

Doamne, ajută-mă să fiu bună, nu vreau să fiu rea şi Tu ştii asta. Ştii că îmi pare rău, că nu sunt aşa cum Ţi-ar plăcea Ţie să fiu şi ştii că  uneori mă mustră judecătorul din mine, conştiinţa mea, şi plâng, pentru că nu îmi place răutatea mea, pentru că eu conştientizez neputinţa mea şi faptul că nu merg pe Calea cea bună.

Doamne, ajută-mă pe drumul mântuirii mele! Doamne, ajută-mă să nu mă împotmolesc în mocirla răutăţilor mele, ajută-mă să mă ridic din prăpastia în care sunt şi să găsesc drumul cel bun spre ,,Acasă’’, drumul cel bun spre Tine! Ştiu că acest drum nu e întotdeauna uşor, e presărat şi cu obstacole, dar Tu, Te rog  ajută-mă să le depăşesc cu credinţă pe toate, ajută-mă să nu cârtesc în necazuri şi greutăţi, ajută-mă să am nădejde la Mila şi purtarea Ta de grijă, ajută-mă să mă las în toate în Voia Ta, fiindcă Tu ştii cel mai bine de ce am eu nevoie, fiindcă Tu ştii cel mai bine ce îmi este folositor şi ce nu!  Ajută-mă Te rog să îmi duc crucea cu iubire şi credinţă, ajută-mă să nu doresc să tai din ea!

Doamne, ajută-mă să fiu milostivă cu semenii mei, Doamne, ajută-mă să nu fiu indiferentă la nevoile celor din jurul meu, ajută-mă să dăruiesc din tot ce mi-ai dăruit Tu, când m-ai înzestrat cu atâţia talanţi! Ajută-mă să-i înmulţesc şi să nu-i îngrop în lenea şi egoimul meu!

Doamne, ajută-mă să fiu smerită şi să nu mă încred doar în mine! Ajută-mă să cred, că fără tine eu sunt un nimic, că eu fără tine nu pot face nimic bun în viaţa mea!

Doamne, Te rog ajută-mă să nu judec niciun semen pentru păcatele lui, ajută-mă să nu arunc niciodată cu piatra judecăţii în vreun semen de-al meu! Ajută-mă să îmi conştientizez doar păcatele mele, să îmi văd bârna din ochii mei şi nu paiul din ochii altora, ajută-mă să îmi plâng păcatele mele, să îmi spăl cu baia pocăinţei tot mâlul păcatelor mele, prin Sfânta Taină a Spovedaniei, ajută-mă să mă pregătesc aşa cum se cuvine pentru a mă întâlni cu Tine, prin Sfânta Taină a Împărtăşaniei!.

Doamne, ajută-mă să nu iubesc lumea cu plăcerile ei, ajută-mă să nu mai trăiesc doar pentru viaţa aceasta lumească, ajută-mă să trăiesc o viaţă duhovnicească frumoasă şi plăcută Ţie, ajută-mă să am grijă de sufletul meu, ajută-mă să nu îl pierd din cauză că nu Te iubesc şi nu îţi slujesc Ţie, ci cumplitului diavol cu care m-am împrietenit şi cu care îmi petrec cel mai mult timp din viaţă!

Dar cel mai mult, Te rog Doamne, să îmi umpli inima de iubire şi inima mea să fie mereu un izvor nesecat de iubire pentru Tine şi pentru semenii mei.  Ajută-mă să Îţi spun mereu cum Îţi spun acum: Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc cu toată fiinţa mea din tot sufletul meu! Doamne, ce bucuros se simte sufletul meu când Îţi spun aceste cuvinte, simte o dulceaţă, o linişte şi o pace  cum nu le-a mai simţit niciodată, şi mă ceartă că l-am ţinut mereu trist din cauză că am fost zgârcită cu astfel de cuvinte. Dar acum mă simt cea mai darnică persoană din lume. Acum vreau să strig întregii lumi că o iubesc, acum vreau să dăruiesc tuturor apa iubirii, din izvorul pe care Tu cu iubirea Ta,  l-ai dăruit inimii mele.

Bunul Dumnezeu a primit toate aceste flori cu petale din cuvinte nespuse de mine până atunci, m-a binecuvântat cu dragoste şi mi-a inundat şi mai mult inima cu iubirea Sa. Era fericit că i-am spus că Îl iubesc, aştepta de mult aceste cuvinte, nu m-a obligat niciodată să I Le spun, a aşteptat până am fost pregătită să o fac, până am fost sigură că Îl iubesc şi că vreau să îmi fie ,,Tovarăş’’ pe drumul vieţii mele.

Dar vai, totul a fost doar un vis din care m-am trezit odată cu primul meu gând lumesc, odată cu gândul că mâine mă aşteaptă o zi grea la serviciu….Păcat că totul a fost doar vis! A fost cel mai frumos vis din viaţa mea!

De multe ori nu trebuie să spui niciun cuvânt pentru a te ruga şi a intra în comuniune cu Dumnezeu. De multe ori o lacrimă de căinţă, un oftat din inimă datorat faptului că îţi conştientizezi neputinţa şi păcătoşenia, un moment de tăcere adâncă în care aştepţi ca Bunul Dumnezeu să te cerceteze cu iubirea Sa, să îţi atingă şi să îţi încălzească sufletul e cea mai sinceră rugăciune care îţi aduce cele mai frumoase şi mai intense bucurii duhovniceşti.

Să ne rugăm Bunului Dumnezeu ca astfel de vise, în care l-am primit pe Bunul Dumnezeu în inima noastră, să devină realitate, fiindcă nimic nu e mai frumos şi mai plăcut pe lumea aceasta, decât să îl ai pe Domnul Iubirii în inima ta.

Cristina Toma

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here