Limbajul ca „trup” al adevărului

0
99
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

limbajSinoadele ecumenice au adoptat învățătura Părinților greci și au consacrat-o ca definiție-delimitare a adevărului Bisericii. Iar conștiința credincioșilor a recunoscut în persoanele lor o lucrare asemănătoare cu cea a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Așa cum Fecioara Maria a oferit trupul său pentru întruparea istorică a Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu, tot așa Părinții Bisericii au oferit extraordinarele lor daruri intelectuale, cu sfințenia și puritatea criteriilor, pentru ca adevărul revelației lui Dumnezeu să dobândească un „trup istoric”, cel al limbajului uman.

Aici va fi însă necesară o digresiune. De ce oare Părinții Bisericii au preluat limbajul filozofiei grecești? Nu îngreuiau astfel exprimarea și formularea adevărului Evangheliilor, nu-l făceau inaccesibil oamenilor simpli?

Aceste întrebări se nasc astăzi, când filozofia și limbajul filozofiei constituie obiectul preocupării a puțini oameni, cu studii speciale și cu interese academice. Acest lucru nu se întâmpla însă și în timpul Părinților. S-ar putea susține că în lumea greacă, din antichitatea clasică și până în perioada bizantină, problemele de filozofie interesau pături largi ale poporului și provocau dezbateri între reprezentanții tuturor nivelurilor culturale și claselor sociale. Întreaga civilizație a grecilor în perioada precreștină, dar și în cea creștină, se fundamenta pe prioritatea absolută și pe căutarea adevărului. Astăzi trăim într-o civilizație care dă prioritate utilului și nu adevărului, de aceea intereseul tuturor păturilor sociale este câștigat mai puțin de filozofie. Așa se face că ne este greu să înțelegem cum era posibil în epoca Părinților ca oamenii simpli să discute în stradă ori în magazine despre deoființimea și treimea ipostasurilor lui Dumnezeu sau despre diferențele dintre Ființă și Ipostas. Aceeași mirare ar fi fost și pentru un bizantin să audă discutând un muncitor marxist „ortodox” cu un coleg al său maoist despre noțiuni ca „supravaloare” sau „acumulare de capital”.

Christos Yannaras, Abecedar al Credinței

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here