Alteţa Sa Regală, Limba Română, la Montréal

0
188
ziua lb romanePe cât de neaşteptată, pe atât de tentantă a fost pentru mine ca profesor de specialitate şansa de a participa la Ziua Limbii Române. Unde? Tocmai la Montréal în Canada, unde eram unul dintre invitaţii de onoare.

Înţelegeam că va fi un eveniment solar, când în ornice clipele se majusculează, căci românii de pe oricare meridian urmau să trăiască o aceeaşi emoţie, cu gândul la limba pe care le–au lăsat–o ca zestre bunii şi străbunii.

Alteţa Sa Regală Limba Română

Iniţiativa legislativă recentă de a sărbători limba română are multiple semnificaţii. În luna februarie se sărbătoreşte Ziua tuturor limbilor materne. Se ştie că şi alte comunităţi naţionale folosesc un asemenea prilej pentru a împrospăta respectul şi dragostea faţă de limba lor naţională, acest tezaur moştenit de la străbuni şi semn identitar, glia de spirit care îi ţine uniţi pe membrii unui popor. Atunci când îmi începeam seminariile de stilistică la Universitatea ”Lucian Blaga“ din Sibiu, acum trei decenii, ca asistentă a reputatului profesor Gh. Tohăneanu, întrebam studenţii ce sens cred ei că a dat M. Eminescu comparaţiei din versul „Văd poeţi ce-au scris o limbă ca un fagure de miere”(Epigonii).

Constatam că sugestia limbii “ca fagure de miere” este mult mai complexă decât s-ar crede la prima impresie.

Dicţionarul explicativ al limbii române are 11 definiţii date cuvântului “fagure”, care ca sens propriu este o construcţie a albinelor lucrătoare, din ale căror celule cerifere se construiesc 8.000-10.000 celule de ceară hexagonale. Ele sunt create cu un simţ special al armoniei spre a adăposti puieţi şi ouă sau larve putrezite, ori ca depozit de miere. Ce simţ al distribuţiei, ce disciplină, ce rigoare, ce… marketing în activitatea unui stup! El are o regină pe care toate albinele lucrătoare o îngrijesc. şi limba română este o asemenea structură armonioasă, vie şi dinamică.

Cine a făurit-o? Poeţii, vor răspunde unii. Adevărat, parţial adevărat.

Chiar dacă rolul poeţilor este precumpănitor, ei nu sunt singurii şlefuitori de limbă. Păstrătorii şi creatorii de limbă activează în toate straturile de viaţă ale poporului, de la ”domn pân’ la opincă”, aşa cum ar glăsui bardul… Toate cele 1.000 de variante ale Mioriţei sunt dovada modului cum poporul întreg îşi modelează limba. „Învăţăturile” s-au transmis în mod simbolic de la Neagoe la fiul său Teodosie, de la o generaţie la alta. Astăzi, în plan sincronic, limba română este analizată ca un semn al unui cod genetic comun, un cod complex şi instrument de comunicare, având nevoie de semne lingvistice.

Sub raport diacronic, limba română a avut perioade de creştere, de înflorire, atunci când în secolul al XIX-lea, spre exemplu, Vasile Alecsandri a dat formă clasică pastelului, Costache Negruzzi a desăvârşit nuvela istorică, iar Alecu Russo a dat viaţă poemului în proză. Mihai Eminescu a şlefuit ca nimeni altul elegia erotică şi filosofică, poeziile cu formă fixă. Ion Creangă este creatorul romanului prunciei la sat şi al basmului cult, Ioan Slavici al nuvelei psihologice realiste.

În secolul XX Mihail Sadoveanu va da strălucire romanului istoric, iar Liviu Rebreanu, Camil Petrescu şi Hortensia Papadat Bengescu au modernizat proza română. Dar dintre toţi făuritorii de limbă, poeţii sunt cei mai laborioşi, mai conştienţi, mai intuitivi creatori care o slujesc pe Alteţa Sa, Regina noastră, Limba tuturor românilor. De la George Bacovia, Ion Barbu, Lucian Blaga şi Tudor Arghezi şi până la Nichita Stănescu, Ana Blandiana  şi Marin Sorescu, trecând prin plămada baladescă a elegiilor lui Radu Stanca, limba română s-a primenit mereu, într-un exerciţiu binecuvântat. De ce un asemenea epitet ? Pentru că fără limbă nu am avea identitate.

Poeţii au înţeles cel mai exact acest adevăr.

Ei pot face reforme, pot revoluţiona limba. Mihai Eminescu vedea în limbă “izvorul mai curat ca lamura” al creaţiei populare. Tot el îi apostrofa cu amărăciune şi revoltă pe stricătorii de limbă, în satira din Scrisoarea III: „v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni, de obicei/ Ca să nu se-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!”Aşadar, limba poate fi batjocorită, stricată, mutilată, parcurgând drumul “de la paradis la infern”.

Limba română: în secole de ocupaţie otomană, cea latinizată din teoretizările ardelenilor, mai recent limbajul de lemn al comunismului, denunţat de Virgil Ierunca în Antologia ruşinii ca „o crimă împotriva culturii şi spiritualităţii româneşti”. Uneori Limba se încorsetează, strunindu-şi gramatica. Alteori devine permisivă ca în epoca globalizării, când ea primeşte năvala anglicismelor, ce întrece oricare alt val anterior, datorită tehnicii mai avansate de propagare.

Limba română este răspândită astăzi cât lumea, iar comunicarea cu ţara se face mai uşor ca oricând.

Mass-media contribuie la uniformizare şi fundamentare, dar nu poate şterge particularităţile regionale ale vorbitorilor unei limbi. Consider că nu există un mod mai simplu şi mai eficient de a-ţi menţine identitatea naţională, trăind oriunde în lume, decât vorbind cu ai tăi limba română, care să fie nelipsită în familie şi în comunitate. Mircea Eliade afirma că a citi pe Eminescu când eşti emigrant, înseamnă să simţi că te-ai întors acasă. Nu este deloc întâmplătoare mărturisirea scriitorului-savant de la Chicago că singura limbă în care visa şi spunea te iubesc era limba română. Poeţii îi simt materialitatea atunci când afirmă, în termeni superlativi: „Limba română este patria mea” (N. Stănescu), e „sângele meu” (Nina Cassian), e „o comoară”, e „foc ce arde”, este „limbă sfântă” (Alexei Mateevici), şi merită preacinstirea noastră.

Ziua Limbii Române la Montréal

Sincronizată cu manifestările din România şi de la Chişinău, din 31 august 2013, Ziua Limbii Române de la Montréal, metropolă canadiană în care vieţuiesc peste 50.000 de români şi vreo 7.000 de basarabeni decişi să spulbere în plan cultural graniţa Prutului, a fost susţinută de Institutul Cultural Român din New York. Ea a fost rodul colaborării Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec cu Asociaţia Culturală Română şi cu Comunitatea Moldovenilor din Québec. Mai greu de onorat a fost, în schimb, invitaţia preşedintelui Asociaţiei Canadiene a Scriitorilor Români, Alex Cetăţeanu, care a organizat concomitent un moment festiv în Piaţa României din Montréal, unde aveam să ajung abia la ceas de seară ca să salutăm statuia lui Eminescu.

Aşadar, când am intrat în Sala Mare a Centrului Sociocomunitar din 6767 Côte-des-Neiges, răsunau melodii care au însoţit lupta de eliberare naţională din Basarabia: Suveranitate, Libertate, Răsai, Limba noastră cea română, compuse pe versuri de Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Ion Vatamanu, în interpretarea regretaţilor Ion şi Doina Aldea-Teodorovici.

Evenimentul s-a deschis prin intonarea de către cei peste 250 de participanţi a Imnului de Stat al României, Deşteaptă-te, Române, şi a celui al Republicii Moldova, Limba noastră.

Dintre oaspeţii de onoare îi menţionez pe Mugurel Stănescu, consul al României la Montréal, reprezentanţi ai Ambasadei Republicii Moldova în Canada, pe actorul Constantin Chiriac, directorul Teatrului Naţional “Radu Stanca” din Sibiu, care a susţinut recitalul Creangă-Eminescu. Dialog şi, mai târziu, un recital de poezie religioasă. Am aflat că în Montréal convieţuiesc 200 de comunităţi naţionale, iar activitatea culturală a românilor este într-o semnificativă creştere.

După istorica decizie a legislativului moldovenesc, prin care fost legiferată revenirea la scrierea cu grafie latină, la31 august 1989, în Basarabia se sărbătoreşte anual Ziua Limbii Române, iar Parlamentul României a instituit ziua de 31 august ca Ziua Limbii Române.Adevărul ce trebuie recunoscut e că nu există o limbă moldovenească, chiar dacă susţinută şi în prezent în Constituţia ţării. Fără îndoială, la Montréal românii au şters pentru o zi graniţele trasate pe linia Prutului, restabilind prin cultură unitatea  neamului. Rolul diasporei nu mai trebuie subestimat, pe viitor!

Echipa de televiziune K2 TVRo Montréal a transmis în direct întreaga sărbătoare.

La Centrul Sociocomunitar s-a desfăşurat o întâlnire informală între membrii comunităţii şi oaspeţii sărbătorii Ziua Limbii Române. Constantin Chiriac, Anca Sîrghie şi Dan Ghiţescu au răspuns la întrebările asistenţei, au povestit despre realităţile din România, au relatat despre creaţia lor recentă. Ala Mîndîcanu, mereu caldă ca simţire, orientată şi înţeleaptă în rolul ei de gazdă, a fost moderatorul-gazdă al unei discuţii interesante despre teatrul sibian cu festivalul său internaţional, despre Radu Stanca, ctitor şi slujitor de geniu al instituţiei, şi despre limba română, care se cuvine promovată în lume ca purtătoare a unor valori inestimabile.

Sursa: tribuna.ro

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here