Îndemnul nu înseamnă necesitatea de a lucra, ci propunerea lucrului. Lucrul ester propus, sufletul chibzuiește dacă să-l facă sau nu și hotărăște – să-l facă sau nu. Nimeni nu poate constrânge sufletul să ia această hotărâre. Singur hotărăște. Aici nici puterea dumnezeiască nu are influență și prin niciun semn nu leagă libertatea sufletului. Protopărinții noștri au căzut. De ce? Au găsit că este mai bine să nu împlinească porunca și au încălcat-o. Șarpele a propus. Eva a chibzuit și a găsit că el nu propune ceva rău și, după această chibzuință a ei, a hotărât să rupă fructul și să guste din el. Nimeni nu a silit-o să ia această hotărâre.
La fel au căzut și duhurile, desigur, în urma chibzuinței și a hotărârii personale cum că este mai bine să nu-L asculte pe Dumnezeu și să trăiască după priceperea lor. Au chibzuit așa și au căzut de la Dumnezeu. Nimeni nu i-a silit să ia această hotărâre. Și fiecare suflet lucrează așa. Îndemnuri pot fi multe și foarte puternice, dar hotărârea depinde întotdeauna de voința sufletului. Ea poate hotărî și împotriva tuturor îndemnurilor puternice. Luați-i ca exemplu pe mucenici! Le stăteau înainte instrumentele de tortură, li se făgăduia o viață liniștită, uneori de o parte și de alta stăteau mama și tatăl lor și încercau să-i convingă să arunce puțină tămâie în jertfelnicul dinaintea idolului, iar alteori, în afară de aceștia stătea și soția cea tânără, iubită și încă cu copilul. Câte îndemnuri! Iar mucenicul hotăra cu totul împotriva lor. Nu era el liber?! Și cel care cădea prin hotărâre liberă. Conștientizând astfel că hotărârea e liberă și depinde întotdeauna de voi, trebuie să presupuneți că atotștiința lui Dumnezeu nu are influență decisivă asupra ei. Însă această problemă a fost rezolvată demult și în mod foarte mulțumitor. Anume, Dumnezeu prevede, deoarece vede hotărârile libere ale voinței. Aceste hotărâri alcătuiesc obiectul atotvederii și îl alcătuiesc obiectul atotvederii și îl alcătuiesc în felul în care se arată, anume ca hotărâri libere. (VIII; 1462)
Despre libertate. Oricât de puternice ar fi îndemnurile, toată hotărârea lucrului aparține persoanei care lucrează; și fiecare simte momentul când rostește în inteior: așa și trebuie să fac. În aceasta și constă esența libertății. Și nicio putere nu o poate smulge din suflet. (VIII; 1465)
„Sfaturi înțelepte” – Sf. Teofan Zăvorâtul
Jurnal Spiritual
