Levănțica și minunea naturii
Levănțica- De secole oamenii adoră lavanda și parfumul ei meridional are o aromă magică, care ne transpune intr-o stare de beatitudine și de relaxare. Când aud de lavandă oamenii se gândesc în primul rând la parfum, dar și la culoarea mov atât de liniștitoare. Ce este mai sublim decât un câmp de lavandă din Franța, țara unde cultivarea lavandei este o artă și o preocupare pentru sute de agricultori? În câmpurile de lavandă aleargă copilele cu rochițe albe în căutarea viselor, iar noi oamenii mari învățăm să visăm din nou. În câmpurile de lavandă cerul este mai albastru și movul ireal este căpetenia celor ce se bucură de viață, a celor ce au descoperit Raiul pe pământ.
Fericiți cei săraci cu duhul- și în câmpurile de lavandă această fericire este prinsă in pieptul unui copil, care descoperă că totul este real și că viața este un vis frumos, numai dacă guști din binecuvântarea trimisă de Dumnezeu. Când vad câmpurile de lavandă, acestea mă duc cu gândul la sublim, la bucuria de a trăi și la seducătoarele flori mov, care ne dau speranță, bucurie și minune.
Levănțica, o plantă folosită de Regina Elisabeta I a Angliei
Lavanda este folosită ca plantă medicinală din vremuri îndepărtate, iar proprietăţile terapeutice ale uleiului eteric extras din flori au fost descoperite la începutul secolului al XX-lea. În antichitate, lavanda era folosită la mumificarea cadavrelor şi folosită frecvent ca parfum scump de către regina egipteană Cleopatra, iar grecii şi romanii se îmbăiau în apă cu lavandă, pentru că se considera că este o plantă sacră, cu multiple beneficii pentru sănătate. Regina Elisabeta I a Angliei obişnuia să folosească parfum de lavandă şi să bea zilnic ceai din această plantă pentru a-şi calma durerile de cap, pe când regina Victoria a Angliei prefera să aibă în fiecare cameră şi printre haine rămurele de lavandă proaspătă care să păstreze mirosul plăcut şi relaxant specific acestei plante mov.
Levănţica era foarte apreciată de civilizaţiile antice
Ea găsindu-şi locul, alături de alte ierburi aromatice, în diferite domenii, de la religie la cultură şi comerţ. Pe lângă frumuseţea florilor, lavanda conţine şi preţiosul ulei esenţial de lavandă. Încă din acele vremuri îndepărtate, oamenii, ştiind despre proprietăţile plantei, o foloseau pentru îngrijirea corpului şi a părului. Levănţica era folosită îndeosebi de familiile de rang înalt, egiptenii apreciind-o atât pentru rolul său decorativ, cât şi pentru aroma deosebită şi utilizând-o ca parfum, obicei preluat ulterior de vechii greci şi de romani.
Potrivit site-ului lavanda-md.md, în 1922, a fost găsită lavandă în urnele sigilate ale lui Tutankhamon, unde mirosul de levănţică a persistat timp de 3.000 de ani.
Levănțica era folosită de romani, ca simbol al curățeniei
Romanii parfumau cu lavandă atât apa cu care se spălau, cât şi locuinţele, hainele, părul, iar femeile legau lavandă de pat, în scop afrodiziac. Tot romanii au fost primii care au folosit lavanda în scopuri medicinale, pentru proprietăţile sale antiseptice, dar i-au găsit întrebuinţare şi la prepararea unor feluri de mâncare.
Mai târziu, în Evul Mediu, levănţica a fost folosită în Europa şi pe perioada ciumei, pentru proprietăţile sale dezinfectante, şi, uşor-uşor, mirosul său a devenit un simbol al curăţeniei. A fost foarte apreciată şi la Casa Regală a Angliei, pe timpul Reginei Victoria, fiind folosită sub diverse forme, fie pentru spălatul pardoselilor şi al mobilei, fie pentru parfumarea lenjeriilor, notează site-ul stufo.ro.
Între secolele XVII-XIX, câmpurile de lavandă s-au dezvoltat în jurul stupilor de albine, albinele având un rol esenţial în reproducerea plantei. Mai mult decât atât, mierea de lavandă păstrează proprietăţile antiinflamatorii şi antiseptice ale plantei de origine.
Provence, regiunea cu producție mondială de levănțică
În perioada modernă, regiunea franceză Provence a devenit noul centru al producţiei mondiale de levănţică. Drumul lavandei, aşa cum i se spune, ar putea fi considerat, pe drept cuvânt, urmaşul modern al Drumului mătăsii. Câmpurile nesfârşite de lavandă din Provence amintesc de numeroasele legende legate de aceasta.
Legende despre levănțică
Una dintre legendele creştine despre lavandă susţine că aceasta ar fi fost luată de către Adam şi Eva din Rai, fiindu-le dată de către Dumnezeu, pentru a le uşura viaţa pe Pământ, iar o alta aminteşte de faptul că Fecioara Maria îi usca hainele Domnului pe tufele de lavandă. Creştinii consideră, astfel, levănţica, drept o protecţie împotriva răului şi deseori o agaţă pe perete, în formă de cruce.
O altă legendă ne spune că Lavandula, o zână de o frumuseţe deosebită, blondă şi cu ochi albaştri, se născuse printre lavandele sălbatice de munte din Lure, în Alpii francezi din sud. Într-o zi, răsfoind caietul ei plin de peisaje, se opri la pagina cu Provence şi impresionată de terenurile sărace, necultivate, începu să plângă. Lacrimi fierbinţi, de culoarea lavandei, au pătat pagina. În zadar a încercat zâna să-şi şteargă lacrimile de la ochi şi pe cele de pe hârtie, căci acestea s-au răspândit peste toate peisajele din Provence.
Într-un moment de disperare, zâna a desenat atunci un cer albastru peste întregul peisaj, în încercarea de a acoperi petele. Din ziua aceea, regiunea Provence a devenit tărâmul lavandei, iar tinerele fete blonde poartă în ochi culoarea minunatei plante.
Ionela Moldovanu
