POVEȘTI DE VACANȚĂ – Legenda bradului

legenda bradului pact diavolulNu te face frate cu diavolul, nu te ajută să treci puntea, te împinge în adâncuri…

Odată, trăia un om foarte sărac și necăjit. Avea, totuși, un petic de pământ, dar recolta nu se făcuse în acel an. A făcut și datorii de care nu avea cum să scape decât dacă își vindea pământul și casa.
Văzându-l la strâmtoare, diavolul a profitat de situație, promițându-i să-l scape de datorii dacă-și va vinde sufletul. I-a mai spus că nu-i va cere sufletul imediat, ci atunci când toți copacii vor rămâne fără frunze.

Socotind că între timp va găsi o soluție, omul a fost de acord și a primit banii. A trecut vara, iar copacii începeau să-și piardă frunzele.
Omul și-a amintit de învoiala făcută și a început să se teamă. Și a decis să își pună nădejdea în Dumnezeu. S-a dus plângând la biserică să se roage.
Dumnezeu a văzut că omul se căiește cu adevărat și, ca să-l scape de năpastă, a hotărât ca bradul să rămână veșnic verde.
Toamna s-a sfârșit și diavolul a venit să ia sufletul promis. Omul s-a dus cu el și i-a arătat bradul, ale cărui frunze erau încă verzi.
Furios și ieșit din minți că pierde un suflet, Diavolul a început să zgâlțâie bradul și a văzut că nu-i pică nicio frunză. A sfâșiat frunzele cu ghearele, plin de brutalitate, iar de atunci frunzele bradului sunt ca niște ace.

…Diavolul te azvârle de pe pod

Din ceea ce auzim și din lecturile noastre este bine să învățăm și să receptăm mesajele criptate sau vădite. Nu este necesar să treci tu printr-o experiență pentru a trage concluziile bune.
Exemplul celorlalți și mesajele bine recepționate ar trebui să fie suficiente pentru a te determina să acționezi cum trebuie.
Îți amintești istoria lui Faust, cu pactul său faustian cu diavolul, care călătorește în timp și spațiu, cunoscând tot ce are Pământul mai frumos? Iubirea imposibilă, lupta, frumusețea – trăiește pândit de Mefistofel, diavolul, gata pregătit să-i ia într-o clipă de tihnă totul.

O soluție de compromis este ineficientă în majoritatea cazurilor. Vulnerabilitatea ar trebui să ne semnaleze că putem fi întotdeauna surprinși neplăcut și atacați de acele persoane care tocmai asta așteaptă. Să ne prindă în impas. Să ne surprindă semnând pactul faustian.
Nu vorbesc de vulnerabilitate ca sensibilitate și afișarea unor emoții. Mă refer la vulnerabilitate ca slăbiciunea-lăcomie de mai mult, mai sus, mai departe prin orice mijloace. Mă refer la cel ce se gândește că scopul scuză mijloacele.
A încerca să trăiești cu demnitate și în credință este optica fundamentală pentru o viață deplină. Nu lăsa portițe deschise prin care pot intra non-valoarea. Și nu te face frate cu diavolul, el nu te trece puntea, te azvârle de pe pod!

Alte legende poți citi aici.

Legendă auzită și repovestită de…

Mihaela Mușetescu