Părintele Teofil Părăian – Legea pe care ne-a lăsat-o Dumnezeu

0
72

Legea

– Am sesizat că în ceea ce priveşte legea orânduită de Biserica noastră, mulţi o respectă. Mă refer la faptul că omul merge la biserică, aprinde lumânări, dă acatiste şi pomelnice.

Şi oamenii cred că se mântuiesc dacă fac aceste fapte. Dar în momentul când este vorba de Legea pe care ne-a lăsat-o Dumnezeu (şi mă refer la Cele zece porunci date de Dumnezeu prin Moise în Vechiul Testament şi la învăţăturile Domnului nostru Iisus Hristos), marea majoritate suntem deficitari. Or eu cred că tocmai acestea sunt cele mai importante pentru mântuire.

– Legea ne-a dat-o Dumnezeu şi trebuie s-o trăim în legătură cu Dumnezeu.

Asa ne putem apropia de Dumnezeu, pentru a împlini ceea ce ne cere Dumnezeu, ceea ce ne-a poruncit Dumnezeu. Deci noi nu trebuie să intrăm într-un sistem: doar atâta, că facem anumite lucruri şi nădăjduim la lucrurile pe care le facem, ci trebuie să trăim o viaţă aşa cum zicem la slujbele noastre: „Toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm”. Nu putem să nădăjduim doar la o anumită lucrare.

Avva Dorotei, de pildă, în Filocalie, zice că cel care se ţine numai de o faptă bună este ca omul care zideşte un singur perete; însă cel care vrea să facă o casă trebuie să facă patru pereţi, iar cei patru pereţi înseamnă ceva care ţine de tot ceea ce se cere.

Deci noi nu trebuie să trăim numai într-un sistem de gândire, de trăire religioasă, ci trebuie să trăim în raport cu Domnul Hristos. Ce înseamnă pentru mine Domnul Hristos, ce înseamnă pentru mine Dumnezeu Tatăl, ce înseamnă pentru mine Dumnezeu Fiul, ce înseamnă pentru mine Maica Domnului, ce înseamnă pentru mine sfinţii lui Dumnezeu? Toate acestea trebuie să le avem în vedere şi să ne raportăm la ele.

Şi la mine vin credincioşi care, dacă-i întreb dacă merg la biserică, zic că merg şi aprind o lumânare.

Şi eu le spun că ei lasă lumânarea în locul lor, dar ea stă în locul ei. Adică nu stau la biserică, nu stau la slujbă. Aceştia fac prea puţin, nu pot nădăjdui la mântuire pentru c-au aprins o lumânare, chiar în fiecare duminică de-ar aprinde-o. Ei trebuie să meargă la biserică şi să participe la sfintele slujbe, în special la Sfânta Liturghie, să stea acolo, în faţa lui Dumnezeu, ca să se ducă de la biserică cu Dumnezeu în suflet şi să-şi trăiască şi cealaltă vreme a vieţii, care nu-i în biserică, tot ca în biserică şi tot în legătură cu Dumnezeu.

“Din Ospăţul Credinţei. Răspunsuri la întrebări ale credincioşilor” – Arhim. Teofil Părăian. Editura Mitropolia Olteniei

Jurnal Spiritual