Dumnezeu a creat tot ce există – Pildă

0
265
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

lecția credințeiDumnezeu a creat tot ce există – Pildă – A uitat omul lecția credinței?

„Dumnezeu a privit și erau bune toate…”

„Un om necredincios i se adresă odată unui om credincios, simplu, fără prea multă carte.
– Tu zici că Dumnezeu a creat lumea?
Credinciosul răspunse:
– Da, Dumnezeu a creat lumea și tot ce există!
– Atunci de ce în lume există atâta cruzime și răutate? Și de ce există animale sălbatice care ucid oameni?
Credinciosul răspunse din nou:
– Eu nu am prea multă carte. Dar, pot să-ți spun că, pentru răul din lume, nu Dumnezeu este responsabil. În Sfânta Scriptură scrie la Facere că Dumnezeu a privit și erau foarte bune toate. Eu așa am învățat și știu.

– Atunci cine e vinovat pentru răutatea animalelor, cine e responsabil?
– Eu socot că pentru aceasta e vinovat păcatul. Al meu, al tău, al tuturor oamenilor. Păcatul a creat fiarele. Am o fată în casă care îmi citește când și când din viața sfinților lui Dumnezeu. Și mi-a citit zilele acestea despre Serafim de Sarov. Înconjurat de har, acest sfânt avea o bucurie a vieții și o liniște care se răsfrângeau și asupra celor din jurul său. Fiind pustnic în pădurea Sarovului, el se făcuse prieten cu lupii, cu vulpile, cu iepurii, ba chiar și cu șerpii. Fiarele sălbatice se apropiau de el, de chilia sa, dar părintele nu se temea. Ba mai mult, le mângâia, oferindu-le mâncare și renunțând la puțina pâine pe care o avea drept hrană.

– Și ce ar trebui să înțeleg din aceasta? – întrebă celălalt.
– Că prin viața noastră cuvioasă, dusă după Dumnezeu, nu după capul nostru, putem întoarce toate de la răutate la bunătate.”
Povestiri și pilde duhovnicești 

A uitat omul lecția credinței?

După cum unui zâmbet i se răspunde cu un alt zâmbet, la bunătate omul răspunde cu bunătate și inima deschisă. Sau, în tot cazul, ar trebui să răspundă astfel. Putem schimba lumea prin exemplul nostru, putem fi blânzi și mărinimoși, lăsând deoparte ideile preconcepute că „lumea e rea” sau „cu o floare nu se face primăvară”. Celălalt, ca și animalul, te percepe exact cum ești, îți simte intenția, știe când te apropii de el cu gând bun sau cu gând rău. Pentru că, în lupta pentru supraviețuire, omul s-a îndepărtat de Dumnezeu și a uitat lecția credinței, care îți cere să întorci și celălalt obraz pentru a aplana un conflict mai mare și a stopa provocarea și răzbunarea ce generează și alimentează ura (și pe care le accentuează ura).

Acum, chiar și în familie, unde se presupune că trebuie să ne iubim, au loc lupte de supremație, dispute pentru întâietate, iscate de orgoliul nostru exacerbat și de dorința de a avea dreptate cu orice preț. Niciunul nu cedează, războiul pare să nu aibă sfârșit, ne epuizează, ne schimbă ca oameni, iar tendința firească și consecința este să generalizăm și să-i tratăm pe toți ca și când ar fi și ei răspunzători. De unde să știe prietena ta, la care ai ridicat tonul, că ai avut o zi proastă? O zi, o săptămână, o lună, până când constați că nu mai ești cel de altădată. Ura ne macină, lasă urme adânci, ne transformă. Ne transformă în fiare, pe care numai o mână răbdătoare, care știe să ne mângâie, ne poate re-îmblânzi prin bunătate și generozitate.

V-ar putea fi de folos și această pildă.

Mihaela Mușetescu