Leagănul copilăriei: ”În lumea zânelor”

0
525
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

Într-o zi, o fetiță pe nume Sarah Jane s-a dus în pădure ca să culeagă fragi sălbatici. Nu a mers prea mult că s-a trezit în fața unui cerc perfect format din ciupercuțe.

„Ce ciudat!”, își spuse ea. Fetița păși în interiorul cercului și deodată fu înconjurată de niște ființe neobișnuite, mici de tot, din lumea zânelor.

lume1– Abia așteptam să pășești în cercul nostru fermecat! Strigară ele. Era singura cale să ne poți vedea. N-ai vrea să vizitezi Ținutul Zânelor, împreună cu noi? Astăzi este o zi specială pentru că una din prințesele noastre se va căsători.

– Ar fi minunat! Spuse Sarah Jane. Dar cum aș putea să ajung acolo?

Zânele își rotiră baghetele lor magice și Sarah simți cum devine din ce în ce mai mică. Curând ea nu era deloc mai mare decât zânele de acolo și se simțea ușoară ca un fulg de ciulin. Zânele au luat-o de mână și împreună au zburat peste vârfurile copacilor și peste o mare cu valori strălucitoare.

Sarah Jane se uită în jos și văzu un palat mare de aur ce licărea dintre copaci. Ajunseseră în Ținutul Fermecat! Coborâră ușor.

Fetița sosise la timp pentru a o vedea pe frumoasa prințesă a zânelor care se căsătorea cu un prinț chipeș, după care toți au luat parte la un banchet magnific. La terminarea petrecerii, tinerii au plecat spre casă. Sarah Jane, împreună cu alți copii ai zânelor, le-au presărat în cale petale de trandafiri, când cei doi au coborât scările de aur.

Acum, Sarah, trebuia să se reîntoarcă acasă. Zânele au luat-o și au purtat-o până la cercul magic din pădure. Ele și-au rotit baghetele pentru a o readuce la forma ei normală. Apoi, ultima zână făcu un semn cu bagheta ei magică peste coșul gol al fetiței. Dintr-o dată, acesta se umplu cu cele mai frumoase frăguțe pe care micuța le văzuse vreodată. A fost o zi pe care avea să nu o uite niciodată!

Într-o dimineață, Sandy, spiridușul țărmului, a văzut o mică și frumoasă sirenă, care se ascundea într-unul din golfulețele insulei sale.

lume2Ea îi spuse că este o prințesă și că s-a rănit la coadă într-un coral ascuțit, încercând să scape de un rechin. Acum, ea se temea să se întoarcă acasă. Singură, în orașul ei de sub ape.

– Am să mă duc să-ți găsesc familia și am să le spun alor tăi unde ești, îi promise Sandy.

Micuțul dar curajosul spiriduș, plecă pe mare cu bărcuța lui. Navigă un timp, apoi aruncă ancora și coborî pe fundul oceanului. El merse ce merse, trecu pe lângă epavele unei corăbii scufundate, pe lângă cuferele cu comori îngropate pe jumătate în nisip, după care începu să vadă sclipind luminile unui oraș subacvatic.

Dar deodată apăru un rechin uriaș. Sandy sări iute și se ascunse într-o scoică mare, neștiind ce o să se mai întâmple cu el.

– Mai devreme sau mai târziu, o să ieși tu de acolo, eu nu mă grăbesc, spuse rechinul.

Bietul Sandy!

Sandy era deznădăjduit, când deodată, auzi un cor de voci prietenoase. Era un grup de delfini, care îl gonise pe rechin. Un delfin pe care îl chema Silverfin îl îndemnă pe Sandy să urce pe spinarea sa.

– Eu te voi duce în orașul subacvatic, spuse delfinul.

Silverfin îl duse pe Sandy, până la porțile palatului din acest oraș. Când spiridușul a explicat pentru ce venise, el a fost condus la regele și regina sirenelor. El le povesti ce i se întâmplase fiicei lor, prințesa Marina, iar aceștia l-au ascultat și l-au ospătat cu fructe de mare și prăjituri de coral. Apoi l-au rugat să îi ducă până la locul unde se găsea micuța sirenă.

Împreună cu regele și regina plecă tot neamul sirenelor, încălecând pe spinarea delfinilor, avându-i în frunte pe Sandy și pe Silverfin care le arătau drumul. Când au ajuns aproape de insula lui Sandy, Silverfin îl ajută să se urce în bărcuță pentru a naviga în apele scăzute până la țărm.

Sandy se grăbi spre golfulețul de rocă pentru a-i spune prințesei Marina că familia ei o așteaptă în apele adânci cu talazuri. El sări apoi în bărcuță, spunându-i și ei să urce, ceea ce sirena și făcu. După cum îi promisese, Sandy, familia și rudele ei erau acolo gata să o conducă în siguranță acasă.

Cât de fericită a fost micuța sirenă să-i revadă pe toți! Dar cel mei mult s-a bucurat când l-a văzut pe Superfin, care era delfinul ei personal. După ce se urcă pe spinarea delfinului, ea îi făcu semn de rămas-bun lui Sandy, apoi tot alaiul sirenelor plecă spre palatul lor de sub ape.

imagesÎn dimineața următoare, când Sandy ieși ca de obicei pe tărm, fu peste măsură de uimit și se bucură când văzu un cufăr plin cu giuvaieruri strălucitoare.

Era un dar de mulțumire de la regele și regina lumii sirenelor!

Shirley Barber, În lumea zânelor, Editura Flamingo GD

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here