Cât de binefăcătoare sunt leacurile uitate

0
657
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
leacurile

Leacurile uitate și beneficiile lor

Câteva dintre leacurile mereu actuale

Tămâia – darul magic

Tămâia era utilizată în antichitate drept un remediu universal în prevenirea infecţiilor. Ea era apreciată pentru capacităţile sale antiseptice, antiinflamatorii şi analgezice. Istoricul şi botanistul roman Pliniu cel Bătrân recomanda tămâia ca un antidot pentru otrăvirea cu cucută. Se credea totodată că tămâia ar fi eficientă şi în problemele digestive. Este indicată în tratarea răcelii, a febrelor, a tusei, dar şi pentru regenerarea părului şi a pielii şi pentru întărirea gingiilor. Arborele de Boswellia, originar din Orientul Mijlociu, secretă această răşină specială.

Esenţa de tămâie dispune de o energie yin vindecătoare. Aceasta înlesneşte curăţarea energetică şi spirituală și are, totodată, efecte extraordinare în afecţiunile respiratorii şi în tratarea bronşitei şi a laringitei. În medicina modernă s-au făcut unele cercetări ce atestă calităţile excepţionale ale tămâiei. Cercetătorii au făcut referire la ea ca un posibil tratament pentru anumite tipuri de cancer, pentru colitele ulcerative, pentru boala Crohn, pentru anxietate sau astm etc.

Smirna – aur pentru sistemul imunitar

Potrivit Noului Testament,  cei trei magi au adus în dar pruncului Iisus  tămâie şi smirnă. Ambele erau considerate a fi obiecte “de lux” şi la fel de preţioase ca şi aurul. Însă beneficiile smirnei nu încetează să ne uimească şi astăzi, în epoca modernă. În mod tradiţional, smirna era folosită pentru a trata artrita, pentru a îmbunătăţi circulaţia, pentru tulburări digestive. Era unul dintre leacurile întrebuințate în dureri ale menstruaţiei, infecţii respiratorii, respiraţie urât mirositoare, lepră, febră şi răcelile, gingii slăbite etc.. Oamenii de ştiinţă i-au descoperit, însă, şi alte beneficii.

Pe lângă întărirea sistemului imunitar, aceştia cred că smirna stimulează producţia de celule albe din sânge. Smirna este un antioxidant extrem de puternic. Medicina actuală are în vedere efectele pe care le are aceasta în tratarea cancerului şi a tumorilor. Ştiaţi că, în 2001, cercetătorii de la Universitatea Rutgers au identificat substanţele conţinute de smirnă care omoară celulele canceroase? La fel ca şi tămâia, smirna conţine 75% seschiterpene care stimulează partea creierului care controlează emoţiile. Totodată, ajută şi hipotalamusul, glanda pineală şi glanda pituitară. Smirna are şi proprietăţi antifungice, antibacteriale şi antiinflamatorii.

Usturoiul – planta vitalităţii – unul dintre leacurile cele mai folosite

Usturoiul este una dintre cele mai vechi plante cultivate pe acest pământ, datând de acum 6000 de ani. Egiptenii antici credeau că usturoiul este înzestrat cu virtuţi sacre şi era plasat ca atare în mormintele faraonilor. Totodată, era obligatoriu că slavii care construiau piramidele să consume usturoi, intensificându-şi astfel puterea şi vitalitatea.

Usturoiul era consumat şi în timpurile antice de atleţii greci şi soldaţii romani înainte de a pleca la bătălie sau la vreo competiţie pentru a le spori vigoarea.

Usturoiul este într-adevăr miraculos şi are proprietăţi medicinale şi vindecătoare remarcabile. Este un antibiotic natural extrem de puternic, dar şi un antioxidant pe măsură. Este unul dintre leacurile cele mai folosite. Calităţile sale antibacteriale şi antivirale au devenit legendă. Conform oamenilor de ştiinţă de la Universitatea Alabama, Birmingham, o dietă bogată în usturoi poate preveni apariţia anumitor tipuri de cancer precum cel de colon, de sân sau de prostate deoarece usturoiul are puterea de a amplifica producerea de suflat de hidrogen. Totodată, usturoiul este minunat în ceea ce priveşte beneficiile cardiovasculare, reducând nivelul de trigliceride şi colesterolul total de la 5% până la 15%.

Limba Mielului – Bogată în fitonutrienți, minerale și vitamine

Bogată în fitonutrienţi, minerale şi vitamine, limba mielului era consumată atât în alimentaţie, cât şi pentru menţinerea sănătăţii în Imperiul roman. În medicina tradiţională, limba mielului era utilizată pentru a reduce tusea, febra, durerile menstruale, reumatismul, eczemele. Astăzi, se ştie că planta de limba mielului conţine acizi graşi esenţiali precum acid gama-linoleic (în concentraţie de 17-20%) ce sunt renumiţi pentru efectul lor antiinflamator.

Acidul linoleic este un acid gras omega-6 ce joacă un rol esenţial în reducerea durerilor articulare. De asemenea, este indicat pentru întărirea imunităţii şi menținerea sănătăţii pielii. Totodată, limba mielului conţine o cantitate însemnată de vitamina C (60% din doză zilnică recomandată per 100 g); vitamina A (140% din doză zilnică recomandată); vitamina B3 (niacin); fier (41% din doză zilnică recomandată); calciu; potasiu; cupru; magneziu; zinc.

Feniculul – unul dintre cele mai bune alimente antioxidante şi antiinflamatorii de pe planetă

Feniculul era o plantă utilizată în timpurile străvechi ca un substitut de sezon pentru piper. Este cunoscută pentru efectul său de creştere a apetitului. În Naturalis Historia a lui Plinius se menţionează însă şi întrebuinţarea medicală a feniculului. Se credea că feniculul are efecte benefice asupra sănătăţii ochiului. Cercetările moderne au arătat însă că feniculul este o sursă excelentă de vitamina C, acid folic, potasiu şi fibre dietare.

Cu doar 27 de calorii per ceaşcă şi zero colesterol, feniculul este unul dintre cele mai bune alimente antioxidante şi antiinflamatorii de pe planetă. Cercetătorii de la Universitatea din Texas au descoperit că anetolul, un fitonutrient antiinflamator ce împiedică transformarea celulelor normale în celule canceroase, se găseşte din belşug în compoziţia feniculului. Feniculul este întrebuinţat astăzi în tratarea flatulenţei, a indigestiei, a hipertensiunii. Este bun în stimularea lactației, în tratarea sindromului premenstrual și în tratarea congestiei sinusurilor.

Rodia – “Super Antioxidantul”

Despre rodie, nu se poate spune decât de bine… Încă din antichitate, rodia era considerată un dar preţios al naturii. Era folosită ca un remediu în medicină. Rădăcinile de rodie erau preparate şi întrebuinţate pentru a elimina paraziţii intestinali precum tenia. Florile de rodie serveau în schimb drept remediu pentru afte şi dizenterie. Ştiinţa modernă arată că rodiile conţin o paletă bogată şi diversă de substanţe protective şi benefice. Substanțe bioactive eficiente sunt: fitoestrogeni, polifenoli, tanin elagic, antocianină. Toate aceste substanţe sunt în mod natural antioxidanţi puternici.

Mai mult, cercetătorii au demonstrat că sucul de rodie are abilitatea uimitoare de a anula ateroscleroza existentă. În plus, un studiu efectuat în Israel arată că sucul de rodie distruge celulele canceroase, lăsându-le în schimb intact pe cele sănătoase. Seminţele de rodie acţionează precum o aspirină, prevenind formarea de cheaguri de sânge. Rodia conţine o cantitate însemnată de antioxidanţi (vitamine şi enzime răspunzătoare pentru menţinerea în cote normale a colesterolului) şi de aceea a fost numită “superantioxidantul”.

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din California, Berkeley, au descoperit că sucul de rodie are o putere antioxidantă de trei ori mai mare decât cea a vinului roşu sau a ceaiului verde, antioxidanţi puternic la rândul lor.

Tarhonul – Mai mult decât un condiment, un medicament excelent

Cu o aromă deosebită ce îl recomandă drept un preţios condiment, tarhonul era utilizat în vremurile vechi şi ca remediu în medicina tradiţională. Se credea că tarhonul stimulează apetitul. Este util în tratarea sughiţului, a indigestiei şi a meteorismului. Ceaiul de tarhon era folosit pentru tratarea insomniilor. Frunzele de tarhon erau pur şi simplu mestecate pentru ameliorarea durerilor de dinţi.

Cunoscut ca “rege al plantelor”, tarhonul are proprietăţi antioxidante şi contribuie la stimularea creierului, a sistemului nervos, a sistemului circulator, al sistemului endocrin şi digestiv. Conform cercetărilor recente, componentele sale polifenolice contribuie la scăderea nivelului de glucoză din sânge.

Varza – peste 87 de remedii – leacurile lejere

În Naturalis Historia, Plinius menţiona cel puţin 87 de remedii atribuite verzei. Specialiştii în medicină ale primului secol considerau că prin consumul frecvent de varză crudă te protejezi împotriva durerilor de cap şi îţi întăreşti vederea. De asemenea, consumul de varză crudă era indicat şi pentru menţinerea stării generale de sănătate. Compresele de varză înmuiată în apă călduţă erau folosite în tratarea rănilor şi a luxaţiilor. Era folosită și pentru prevenția diverselor forma de cancer, chiar dacă termenul nu este cunoscut în acele timpuri.

Astăzi se cunoaşte faptul că varza este un bun antioxidant, conţinând chiar mai multă vitamina C decât portocalele. Este totodată o sursă bogată de iod, ceea ce ajută la funcţionarea optimă a creierului şi a sistemului nervos, dar şi la menţinerea unei bune funcţionări a glandelor endocrine. Varza conţine şi vitamina E, calciu, magneziu, potasiu, vitamina B, fibre.

Murele – protejează inima – leacurile dulci

Murele erau considerate a fi eficiente în bolile gingiilor şi ale amigdalelor  În imperiul roman se considera că murele pot chiar neutraliza efectele veninului de şarpe. Pe de altă parte, Plinius menţiona în Naturalis Historia întrebuinţarea extractelor din mugurii de mure în scop diuretic şi curativ. Frunzelor de mure tratau rănile.

În zilele noastre, cercetătorii ne dezvăluie faptul că murele se numără printre fructele cu cel mai mare nivel de antioxidanţi. Dintre legume, doar spanacul şi varza Kale mai prezintă o cantitate similară de antioxidanţi. Murele sunt o sursă excelentă de vitamina C (100 g de mure conţin 35% din doză zilnică recomandată). Au puţine calorii, conţin fitoestrogen, antocianine, acid elagic, salicil. Prin urmare, au efect de protecţie împotriva cancerului (cervical în special), a bolilor psihice şi a celor cardiace.

Isopul – “Plantă Sfântă” – Leacurile bunicilor noștri

Curăţă-mă cu isop şi voi fi curat, spune David în psalmul 51:7…

Considerat a fi planta purificatoare, isopul era folosit de vechii egipteni în curăţarea templelor, iar apoi pentru curăţarea ritualică a leproşilor. Isopului i se mai spune şi “plantă sfântă”. Este considerată a fi vindecătoare încă din timpurile biblice Totodată, în timpul Paştelui evreiesc, isopul era utilizat spre a picta casele israeliţilor. Romanii au folosit şi ei această plantă pentru a se proteja împotriva ciumei.

Medical vorbind, isopul era folosit mai ales în problemele respiratorii, sub forma de ceai. Era utilizat și în tratarea tusei şi pe post de decongestionant nazal. Durerile reumatice şi cele artritice, febră, dar şi rănile şi tăieturile erau tratate cu această plantă. Cercetările moderne au demonstrat că, într-adevăr, isopul are proprietăţi antiseptice, antimicrobiene şi astringente. Uleiul esenţial de isop este folosit în cazul bronşitelor sau al răcelilor. Un studiu efectuat în 2003 şi condus de Brigham Young University a confirmat că isopul, în concentraţii mici, inhibă dezvoltarea celulelor canceroase.

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here