Lauda gâdilă inima, stăvilește râvna și o slăbește

0
104
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

laudaaaaSunteţi lăudată. Ce-i de mirare în asta? Unde nu-i peşte, şi racul e peşte – cum obişnuia să spună părintele nostru Partenie. Acest lucru, însă, este foarte recomandat în societatea noastră, în care există simpatie chiar şi pentru o umbră de bine… În acelaşi timp, acest lucru este foarte inconvenabil pentru dumneavoastră. Picătura care cade repetat străpunge piatra. Câte o picătură din fiecare laudă se aşază peste viermele iubirii de sine şi al vanităţii, şi îl hrăneşte; el creşte neobservat, mai îngăduie o vreme şi simţămintele de smerenie, până nu se întăreşte. Iar când creşte mare, devorează totul dintr-o dată. Este mare primejdie! Şi încă ceva. Lauda gâdilă inima, stăvileşte râvna şi o slăbeşte. Este ca şi cum i-ai pune piedică aleargătorului. Oprirea în viaţa duhovnicească este deja un pas înapoi. Şi este rău! Ce-i de făcut? Smeriţi-vă şi înăbuşiţi înălţarea gândurilor şi a inimii prin tot felul de sentimente smerite faţă de sine. Când vorbele dulci vă lovesc în urechi, ca pietrele, coborâţi în inimă şi umiliţi-vă în fel şi chip înaintea Domnului şi a sfinţilor Lui. Câte trude n-au îndurat ei ca să fie pe plac Domnului? Iar noi ce facem? Mergem o dată la biserică, facem cinci metanii acasă, citim o pagină dintr-o carte mântuitoare de suflet – şi gata, am ajuns între sfinţi! Exact aşa! Osteneala trupească, umilitoare ajută foarte mult. Slugile sunt, deasemeni, buni învăţători întru smerenie. Doriţi-vă jigniri şi, mai ales, dintre cele nedrepte; cel puţin,

Întâmpinaţi-le ca pe un plasture salvator, pus de Domnul pe rana semeţiei. Dar nu încercaţi să întreprindeţi ceva de una singură! Alergaţi la Domnul, Care S-a smerit pe Sine până a luat chip de rob. El vă va învăţa. Nu vă neglijaţi însă această stare. Laudele vă vor îngheţa şi vă veţi preface într-o statuie de marmură, nerespingătoare pe dinafară, dar lipsită de viaţă. Maica Domnului să vă izbăvească de aceasta! Mai bine e să te tăvăleşti în noroi şi să fii călcat în picioare de toţi, decât aşa.

Îmi scrieţi: În vis mă rog fierbinte şi cu sârguinţă, iar când sunt trează, cu lenevie. Slavă Ţie, Doamne! Este bine că sufletul se roagă în vis atunci când nu-i lăsăm libertatea să se roage îndeajuns ziua. Acesta este, însă, un bun avertisment! Vi se dă de ştire să vă lipiţi de rugăciune şi să vă rugaţi fără lenevire… V-a fost bine în vis, când v-aţi rugat, şi ziua, când v-aţi sculat… Prin această experienţă parcă vi s-ar spune: „Priveşte, iată unde-i dulceaţa şi fericirea, iată roadele rugăciunii! Aşa că nu lenevi”.

 Dacă veţi da ascultare acestui sfat, vă va fi bine. Iar de nu-i veţi da ascultare? Poate că se va mai repeta o dată şi încă o dată şi gata. „Nu-i nimic de făcut cu ea – vor zice. I se dă să simtă limpede ce bine este să te rogi, şi nu vrea. Las-o în pace, să facă cum ştie”. Aşa este drept. Dumnezeu nu Se lasă profanat. El este foarte îngăduitor cu neputinţele noastre, dar nu poate răbda nesupunerea. Mulţumiţi-I Domnului pentru toate! Domnul să vă fie de ajutor!

„Învățături și scrisori despre viața creștină” – Sf. Teofan Zăvorâtul

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here