Când vorbim despre lacuri ne referim la o depresiune inundată, închisă, a scoarței terestre, care nu este alimentată din apa oceanelor. Lacurile pot fi formate de ghețari, mișcări tectonice, curenți fluviali și eolieni precum și datorită activității vulcanice.
Într-o primă clasificare lacurile sunt naturale și antropice, create prin intervenția umană. Lacurile naturale, după modul de formare pot fi lacuri glaciale, lacuri vulcanice, lacuri tectonice, lacuri meteorice și lacuri aluvionare.
Deși majoritatea lacurilor au apă dulce, Marea Caspică și Marea Moartă sunt considerate lacuri, fiind întinderi mari de apă salină, care nu comunică cu restul apelor planetare.
Întinderi de apă dulce, lacurile, sunt extrem de variate ca dimensiuni, amplasare, compoziție și mediu de viață. Cu toate astea, livescience.com/ subliniază cinci aspecte despre lacurile din întreaga lume.
Pe Terra există o sută șaptesprezece milioade de lacuri, care acoperă aproape patru procente din suprafața de teren continental, fără să luăm în calcul Antarctica, Groenlanda sau Marea Caspică. Ca dimensiuni, nouăzeci de milioane din acestea au dimensiuni cuprinse între 0,2 până la 1 hectar.
Adunate, toate malurile lacurilor de pe pământ măsoară în total, de două sute cincizeci de ori mai mult decât lungimea Ecuatorului, care are 12,756 km.
Cea mai mare concentrație de lacuri, raportată la suprafața de uscat este în emisfera nordică. Pe teritoriul Canadei, se găsesc mai mult de jumătate din lacurile lumii, Finlanda deține supremația în Europa, cu peste o sută optzeci de mii de lacuri, urmată de Rusia și Suedia.
Cele mai multe lacuri se află la altitudini montane joase. Aproximativ 80% dintre ele sunt situate la altitudini mai mici de 1600 metri deasupra nivelului mării.
Lacurile nu sunt permanente. În timp ce unele apar, altele dispar. De exemplu, în Tunisia, în luna august a anului trecut, a apărut un lac nou. Specialiștii spun că asta s-a datorat fie eliberării bruște a apelor subterane, fie a acumulării apei de ploaie. Pe de altă parte, în Mongolia, mai mult de o sută de lacuri au dispărut decursul ultimilor ani, din cauza secetei și a cererii mari pentru irigare.
Conform specialiștilor în domeniu, toate lacurile, dispar încet, pe măsură ce bazinele lor se încarcă cu sedimente și material vegetal. Extincția naturală a unui lac se întamplă foarte lent, pe parcursul a sute și chiar mii de ani. Dar, cu influență umană, poate dura doar zeci de ani.
Emanuela Popa
Jurnal Spiritual
