Turist pe/la Siutghiol – Legenda lacului protejat de Dumnezeu

Siutghiol 1Legenda Lacului Siutghiol – Despre miracole, bunătate, credință – Povestea populară a formării Lacului Siutghiol – Cum le-a salvat Dumnezeu pe Femeia cea Bună și pe fata ei – Siutghiolul contemporan – câteva cadre pasagere

Legenda lacului Siutghiol

Femeia cea Bună și fiica ei

„Odată, demult, în locul lacului Siutghiol, ‘cel dulce ca laptele’, a existat doar țarină. Și, pe acel pământ, era un sat mare și bogat. Dar, cum averea îți ia uneori mințile, așa și oamenii de locuiau acolo deveniseră negri la suflet, zgârciți și nepăsători la nevoile altora, gândind doar la plăcerile și tristețile lor. Doar o femeie de acolo, văduvă de ani buni, avea sufletul curat și era gata oricând să îi ajute pe sărmanii ce uneori veneau pe lângă cătun. Și femeia cea bună avea și o fată frumoasă, abia ieșită din copilărie și care la suflet începea să semene maicii sale.

Într-o zi, pe când Femeia cea Bună era plecată să vândă de-ale gurii în Târgul de la Mare, în sat ajunseră niște hoți. Văzând că gospodăria Femeii este nepăzită, intrară acolo și luară tot ce le pică în mână. Atunci o văzură și pe fată și, fermecați de frumusețea ei, imediat o și răpiră. Când dădeau să plece din sat, apăru și Femeia cea Bună. Îngrozită, ea merse la gospodarii de pe ulițe să le ceară ajutorul. Dar, Bogaților puțin le păsa de suferința văduvei dacă ei erau bine sănătoși. Plină de jale, Femeia cea Bună nu putu face altceva decât să se roage Cerului să îi dea ajutor.

Dumnezeu ascultă ruga Femeii Bune

Și Dumnezeu o ascultă și abătu asupra țarinei și satului o ploaie, cum nimeni nu mai văzuse vreodată. Ce ploaie, zic, potop, nu altceva…, mai vijelios și mai îngrozitor decât cel de pe vremea Bătrânului Noe… Și așa crescură apele tulburi, că înecară pe dată totul. Și satul de oameni răi, și pe hoți. Ca prin minune, fata răpită fu dusă de vârtejuri până la casa mamei sale care aștepta plină de speranță.

Căci, iată ce făcuse Cerul pentru Femeia cea Bună. Salvase de la potop doar peticul de pământ pe care se găsea gospodăria văduvei. Și așa se născură și Lacul, dar și Insula de pe Siutghiol, acolo unde, scăpate de griji, trăiră ani buni femeia și cu fiica ei. Apoi, când văduva muri, Fata se căsători cu un om bun. Și trăiră vreme lungă, în liniște și pace, cu pruncii lor, acolo, pe Insula născută din Potop…”
„Poveștile Mării Negre”, Cristian Cealera, Editura StudIS, 2014

Siutghiol 2

Siutghiol 3Siutghiol 4Fragmente contemporane

În zilele noastre, lacul este martorul iubirii. În fiecare zi sau seară, pe parcursul celor zece zile de ședere în Mamaia, am văzut cupluri proaspăt căsătorite pozând lângă lac. Adevărul este că priveliștea este de vis, cu un aparat foto bun și în lumina potrivită ies imagini minunate. N-am ratat nici noi ocazia de a fotografia lacul, în zile diferite. Uneori este calm, alteori are valuri, ca marea. Valurile îi dau un aspect ușor terifiant. Mă gândesc că și un înotător bun ar ezita să se avânte în apele lui învolburate. Mai bine să nu fie nevoie, zic.Siutghiol Insula Ovidiu

Siutghiol fotoPe lac se pescuiește, se fac curse cu vaporul către insula Ovidiu, iar amatorii de senzații tari practică sporturi nautice. În curând se va putea merge și cu hidrobicicleta, știu acest lucru dintr-o incursiune de anul trecut în localitatea Ovidiu. De acolo, puteam merge gratis cu barca sau hidrobicicleta, ni s-a oferit ocazia. N-am profitat de ea, asta e, altă dată! Gratuitatea se va menține pentru alți câțiva ani întrucât debarcaderul de acolo a fost reabilitat cu fonduri europene, iar regula este să nu se perceapă bani pentru astfel de plimbări. Bine, nu costul este problema pentru turistul ajuns pe litoral, care este mai mult ca oricând dispus să-și satisfacă toate capriciile.

Idei și promisiuni…

Trecând pe lângă lac și văzând o fetiță pescuind alături de tatăl ei, mi-a venit ideea să-i spun socrului meu să o ia și pe Anita la pescuit. SiutghiolPoate așa mai „uită” de nelipsitul accesoriu-gadget, telefonul, pe care se încăpățânează să nu-l lase din mână. A fost chiar încântată de idee, ba chiar a plusat, spunând că ea va curăța și va găti peștele pe care-l va prinde. Ceea ce nu poate fi decât minunat!

În rest, totul e cum se vede în imagini. Păsările caută peștișori, broscuțele se odihnesc pe pungile de plastic, oferite, cu „generozitate” lacului de noi, oamenii rămași la stadiul celor despre care vorbește legenda…

Te invit să citești și Legenda plajei Mamaia.

Mihaela Mușetescu