La Roata istoriei- Bolşevicii lui Lenin, bătălia pentru Galaţi, Basarabia şi tezaurul (partea I)

0
356

La Roata istoriei- Bolşevicii lui Lenin, bătălia pentru Galaţi, Basarabia şi tezaurul (partea I)

        Stimaţi cititori, anul trecut aniversam Centenarul Marii Uniri dar, prin puzderia de proiecte „mâncătoare de arginţi” poate ar fi trebuit să-şi aibă locul mai multe încercări de aducere-n amintire a mai multor evenimente petrecute-n urmă cu o sută de ani şi mai bine…

          Pentru că Marea Unire a fost precedată de multe fapte de seamă şi pregătită prin mai multe evenimente-nlănţuite, iar Marea adunare Naţională de la Alba-Iulia a fost urmată de multe alte evenimente istorice care au consolidat marea unire… Reiterez părerea mea dintr-un articol anterior că acest Centenar ar fi trebuit sărbătorit continuu, cam până prin 2023, atunci când, în luna martie se vor împlini 100 de ani de la adoptarea Constituţiei României Mari şi când se va împlini, de drept, ciclul unionist… Azi vă aduc în atenţie câteva rânduri despre cum ne-a „iubit” Lenin şi-a lui ceată, cu tot cu tezaur şi câteva crâmpeie din lupta pentru Galaţi şi unirea Basarabiei cu România.Partea întâi a acestor rânduri o puteţi citi azi iar partea a doua peste trei zile…

  Sfârşitul primului război mondial nu a reprezentat o perioadă de linişte pentru România, având în vedere că s-a confruntat, din plin, cu ambiţiile hrăpăreţe ale marelui vecin de la Răsărit, fost aliat în prima conflagraţie mondială şi trecut, prin intermediul bolşevismului care câştiga teren, în postura de inamic.Rândurile de faţă se doresc doar o trecere-n revistă a câtorva elemente care ne-au marcat istoria şi care, vrând-nevrând au ecouri până în prezent.
        Problemele interne ale Rusiei, agravate pe fondul primului război mondial, au condus la prăbușirea regimului țarist și au deschis larg calea bolșevicilor, care au obținut puterea în urma Revoluției din Octombrie 1917. Noul regim sovietic a încheiat pacea cu Puterile Centrale și a decis să rupă relațiile cu România și să confiște tezaurul românesc. Fractura dintre masele care doreau ieșirea din război și conducerea Sovietului a deschis drumul bolșevicilor. Această facțiune a apărut în urma celui de-al doilea congres al Partidului Social Democrat al Muncii din Rusia (PSDMR), care a avut loc în 1903.
        După cum se ştie, divergențele dintre membri partidului au condus la împărțirea în două grupuri, bolșevicii, conduși de Vladimir Ilici Ulianov, cel cunoscut sub numele de Lenin, și menșevicii conduși de Iulius Martov. Pe toată perioada războiului, liderii bolșevici au fost exilați în Siberia sau în străinătate. Imediat după izbucnirea Revoluției din Februarie, aceștia s-au întors la Petrograd și Moscova. Printre ei se numărau şi cei numiţi Iosif Vissarionovici Stalin și Viaceslav Mihailovici Molotov, nume de tristă amintire pentru noi, din toate punctele de vedere…
         Pentru cei care se aflau în exil în străinătate întoarcerea pe pământurile Maicii Rusia a fost mai dificilă, pentru simplul motiv că Europa era în plin război iar moartea nu acorda armistiţii nimănui şi nu ţinea cont de afilierile ideologice… Lenin și alți bolșevici refugiați în Elveția neutră au reușit să se întoarcă la Petrograd cu ajutorul direct al guvernului german, interesat, fireşte, să-i ajute pe cei care doreau să scoată Rusia din război. Şi, uite-aşa, ar fi scăpat nemţii de un mare inamic, ajutând bolşevicii să vină la putere… Unii spun că au fost investiţi şi bani frumuşei în „aventura bolşevică”… Bolșevicilor li s-a pus la dispoziție un tren special, cu provizii suficiente, de toate felurile, tren care i-a transportat pe teritoriul Germaniei până-n Rusia.
         Lenin şi-a lui ceată au ajuns în gara Finlanda din Petrograd în data de 3 aprilie 1917. Începând din luna martie, cei care tocmai se întorseseră din Siberia au început să reclădească organizația bolșevică și să publice ziarul „Pravda”.Acestea fiind spuse, am putea zice, extrapolând un pic situaţia din prima jumătate a secolului trecut, cum că Germania a contribuit din plin la cele două mari plăgi ale secolului: comunismul şi nazismul… Întâmplător sau nu, am fost şi noi urcaţi cu forţa de roata istoriei în căruţa celor două „întâmplări” nedorite ale specie umane, „întâmplări” cu urmări directe până astăzi… Şi numai Dumnezeu ştie până când!…
        Întoarcerea lui Lenin a schimbat linia moderată adoptată până atunci de bolșevici. El a publicat în „Pravda” o serie de zece directive, cunoscute ca „Tezele din aprilie”, prin care le cerea Sovietelor să preia puterea, îi critica pe liberalii și pe socialiștii din Guvernul provizoriu și le cerea bolșevicilor să nu mai colaboreze cu ei. Lenin recunoștea meritele Revoluției din Februarie, însă prin „Tezele din aprilie” propovăduia a doua etapă a revoluției, respectiv răsturnarea burgheziei de către proletariat. Tezele lui Lenin au asigurat fundamentul ideologic pentru acțiunile bolșevicilor, care au condus la preluarea puterii prin Revoluția din Octombrie și instaurarea comunismului în Rusia.
               La începutul lunii noiembrie 1917, bolșevicii au solicitat începerea negocierilor cu Puterile Centrale pentru ieșirea Rusiei din război. Cele două părți au încheiat un armistițiu, pe 22 noiembrie, la Brest-Litovsk. Decizia rușilor a adus România într-o poziție extrem de dificilă şi chiar în pragul dezastrului.Țara era înconjurată din toate părţile de inamici, fără sprijin direct și fără nicio soluție de retragere în caz de înfrângere. Că nu avea unde…
         Misiunea Militară Franceză făcuse multe în sprijinul României dar nu era suficient.Guvernul român a fost nevoit să solicite încheierea unui armistițiu fapt pentru care negocierile dintre România și Puterile Centrale au început pe 24 noiembrie. Armistițiul de la Focșani, semnat pe 26 noiembrie/9 decembrie, 1917 prevedea încetarea ostilităților între România și Puterile Centrale.Armistițiul a fost prelungit de mai multe ori prin diverse negocieri până pe 24 aprilie/7 mai 1918, data la care a fost semnat Tratatul de la București, cu prevederi dezastruoase pentru ţară.
        Ostilitățile pe teritoriul României au continuat chiar și după încheierea Armistițiului de la Focșani. Autoritățile române s-au confruntat cu probleme mari provocate de retragerea dezordonată a militarilor ruși, atinşi de morbul bolşevismului în masă. Armata română a fost nevoită să facă față atacurilor neașteptate ale rușilor și să apere populația de jafuri. Cea mai puternică confruntare între trupele rusești aflate în retragere și armata română o reprezintă bătălia de la Galați, din ianuarie 1918.
       În zona Galați – Tecuci erau desfășurate importante efective rusești, printre care Armata 6 Rusă și Corpul 4 Siberian, mare unitate de elită. Rușii au încercat să părăsească linia frontului și să traverseze Prutul, însă retragerea lor a fost blocată de armata română. Bătălia de la Galați a reprezentat un incident unic în istoria primului război mondial. După lupte violente în care s-au folosit pentru prima dată, concomitent, trupe terestre, marine și de aviație, rușii s-au predat… germanilor… Chiar dacă acest material va fi mai lung decât m-am gândit iniţial, cred c-ar fi păcat să nu v-aduc în atenţie acest episod important din istoria noastră şi îi mulţumesc amicului Cristian Negrea pentru descrierea amănunţită a bătăliei pentru Galaţi. Rândurile ce urmează despre aceste lupte sunt fragmente din descrierea sa, mult mai amănunţită, fireşte…
        Este una dintre cele mai spectaculoase bătălii din primul război mondial, folosindu-se pentru prima oară, combinat, atacul forţelor terestre, maritime şi aeriene. Este pentru prima oară în Primul Război Mondial când doi aliaţi se luptă între ei şi, la sfârşit, cel înfrânt, armata rusă, alege să se predea în parte chiar inamicului, armata germană, pentru a scăpa de baionetele româneşti.
        După eliminarea focarului bolşevic de la Socola şi alungarea trenurilor cu ajutoare de la Odessa, situaţia era departe de a se fi calmat. După îndemnurile lui Lenin, ruşii dezertează în masă, înarmaţi, pentru a se întoarce în ţară. Erau hotărâţi să-şi croiască drum cu armele şi să prade totul în calea lor, ca un nor de lăcuste, şi dacă nu întâlneau rezistenţă, să bolşevizeze totul, după modelul din Rusia. La 12 ianuarie 1918, la Pechea, lângă Galaţi, o delegaţie rusească bolşevică vine la comandamentul Diviziei a 4-a pentru a anunţa că începând de a doua zi, 13 ianuarie, trupele ruse vor părăsi frontul şi vor trece Prutul în Basarabia.Ruşii spun că nu-l mai recunosc pe generalul Scerbaceev drept comandant şi vor trece în Basarabia iar dacă trupele române vor opune rezistenţă, vor trece totul prin foc şi sabie, vor arde şi distruge totul în calea lor.
          În zonă, pe front, în sectorul Tecuci – Galaţi, se afla Armata a 6-a Rusă, cu trei corpuri de armată a câte două divizii fiecare, cu o putere de circa 5-6000 de luptători la fiecare divizie. În spatele lor era dispusă Divizia 4 Infanterie Română pentru a le supraveghea. După ultimatumul rusesc, Divizia 4 Infanterie ia măsurile necesare şi primeşte în sprijin două batalioane bine dotate cu mitraliere precum şi sprijin de artilerie de la Divizia 3 Infanterie vecină. Ruşii se liniştesc pe moment, dar pe 16 ianuarie Divizia 40 Rusă porneşte spre Pechea, dar este întoarsă pe front de Divizia 4 Infanterie Română.Dar la stânga dispozitivului se găsea Corpul Siberian, mare unitate de elită, a cărui Divizie a 9-a se bolşevizase complet.
       Divizia a 9-a porneşte spre Galaţi, la fel ca şi Divizia a 10-a siberiană, care avea mulţi militari ce forfoteau prin oraş. Pentru a acoperi sectorul de front părăsit de ruşi în faţa germanilor, pentru ca aceştia să nu atace poziţiile rămase goale şi a pătrunde în interior, românii au trimis ce trupe au putut, respectiv Regimentul 5 Infanterie care a ajuns să ocupe poziţiile a două divizii ruseşti şi două plutoane din Regimentul 21 în locul Regimentului 136 Rus.
       Oraşul Galaţi era ameninţat de un întreg corp de armată, din care dispăruse disciplina şi dezordinea era la ea acasă. Comandorul de marină Rizea Niculescu, comandantul sectorului Galaţi, primeşte ordin de a bloca drumul coloanelor ruseşti spre est şi de a apăra oraşul. Colonelul Bădescu, comandantul Brigăzii a 8-a de la Fântânele, are misiunea de a ataca dinspre nord şi dinspre vest coloanele ruse, aflate în defileul dintre bălţile Mălina, Calica şi Siret.
       Din păcate, raportul de forţe era total nefavorabil românilor, ruşii fiind mult mai numeroşi. În zilele de 20 şi 21 ianuarie, în jurul Galaţiului se va da o lupta violentă între acest Corp 4 Siberian şi unităţi ale Diviziei 4 Infanterie Română.Comandorul Rizea împrăştie puţinele sale forţe în jurul Galaţiului. Cea mai mare parte a trupelor, două companii şi jumătate, din Regimentul 21, sunt păstrate pe Dealul Ţiglina, spre a opri ieşirea ruşilor din defileul bălţilor, Calica şi Siret. Pe aici se aştepta, de altfel, atacul principal. Aici se află şi două baterii pe afete fixe, ale marinei, o escadrilă de patru vedete, un torpilor şi o şalupă.
       O altă companie a ocupat poziţie lângă bateriile marine, cu faţa spre oraş, spre a preveni un eventual atac al ruşilor din Galaţi.Galaţiul putea fi atacat şi din afară, şi din interior. Mici detaşamente sunt postate la nord-vest de oraş, spre Fileşti, şi la est, spre Reni, iar în oraş a fost oprit un detaşament de marină şi două plutoane de infanterie, spre a supraveghea trupele ruse ale Diviziei a 10-a. Galaţiul se află, timp de două zile, sub bombardamentul ruşilor. Ruşii încep să înainteze din două direcţii: dinspre nord-vest de Fileşti înaintează Regimentul 34.Dinspre vest, de la Şendreni, înaintează grosul Diviziei a 9-a.
      În acelaşi timp, puternice patrule ruseşti se strecoară pe la sud de Băltiţa, surprind avanposturile româneşti de pe Ţiglina, şi capturează un ofiţer şi 14 soldaţi. Comandantul oraşului cere ajutoare de la brigadă. Tot ce i se poate trimite este o companie de mitraliere şi o jumătate de companie infanterie, de 70 de ostaşi. Ruşii ajung la Movileni, aşezându-şi tunurile în baterii îndreptate deasupra Galaţiului. O delegaţie de soldaţi din Divizia a 9-a Rusă, în frunte cu un căpitan, se prezintă la Galaţi şi cer să li se permită trecerea prin oraş, până la ora trei după-amiaza. Dacă nu, vor bombarda oraşul şi vor forţa trecerea.Comandantul român refuză.

    La ora trei fix ruşii încep bombardamentul: nouă baterii de la Movileni trag asupra Galaţiului şi asupra poziţiilor armatei române timp de patru ceasuri.Artileriştii ruşi trag însă foarte prost iar pagubele produse sunt neînsemnate. Bateriile marinei noastre ripostează, trăgând asupra bateriilor ruse şi asupra rezervelor de infanterie. La ora 19,00 bombardamentul se încheie.

       În noaptea care a urmat, între patrulele de infanterie şi ruşi au fost violente încăierări. Colonelul Bădescu a încercat să-i convingă pe ruşi să depună armele. Nici un rezultat. A doua zi, ruşii reîncep bombardarea Galaţiului şi pregătesc un atac concentrat asupra oraşului. La aripa de vest, trupele Diviziei a 9-a atacă cu putere şi ocupă porţiunea dintre Mălina şi Siret. La centru, trupele ruseşti de infanterie şi artilerie din Divizia a 10-a, care erau cantonate în cazărmile Ţiglinei şi la gura Siretului, se concentreaza în spatele detaşamentului român de la Ţiglina.
        Îl atacă brusc şi prin surprindere şi capturează prima linie: o companie şi jumătate, situată pe botul dealului Ţiglina, în faţa Lacului Calica. Restul trupelor noastre se retrag pe linia a doua, aproape de valea Ţiglinei, la 800 m de bateriile marine.Situaţia nu era mai bună nici la est. Vasele şi pichetele româneşti de pe Prut au fost dezarmate, la fel ca şi detaşamentele române de la Reni şi Giurgiuleşti, de peste Prut. O baterie grea rusească şi şase mitraliere au fost aşezate pe dealul Giurgiuleşti, pe malul Prutului, iar un detaşament rus, format din două companii de mitraliere, un escadron de cavalerie şi o baterie de artilerie, au trecut Prutul, înaintând spre Galaţi. Bateria şi-a aşezat tunurile lângă Lacul Brateş.
         Infanteria rusă desfăşurată în linie de luptă înaintează, precedată de patrule de cavalerie, şi pătrunde în partea de jos a oraşului, unde se întăreşte cu peste 200 de infanterişti înarmaţi din Divizia a 10-a. Rând pe rând, ei dezarmează posturile noastre de grăniceri şi miliţieni. Un vas rus, înarmat cu un tun de 150 mm, venind de la Reni, urcă Dunărea şi trage asupra docurilor, vaselor marine şi bateriilor noastre. În acelaşi timp, tunurile de la Giurgiuleşti trag intens asupra oraşului. Situaţia trupelor de apărare a Galaţiului este mai mult decât dramatică. Orice măsură pe care o ia armata română contrastează foarte tare cu diferenţa numerică între soldaţi.
       În acest moment, armata română are o tresărire extraordinară de orgoliu. Din detaşamentul de la Fileşti sosesc două plutoane de infanterie şi o secţie de mitraliere, care sosesc în fugă. Infanteriştii români atacă cu o violenţă extremă detaşamentul rus de la est, îl pune pe fugă şi-l urmăreşte până trece Prutul.Lucrurile iau o întorsătura incredibilă şi pe dealul Ţiglinei. Mâna de soldaţi români care s-a menţinut pe linia a doua, ajutată de o companie din Regimentul 50, trece la contraatac. Susţinut pe dreapta de Detaşamentul Milicescu, sosit de la Fileşti (jumătate de companie), iar pe stânga de bateriile marinei şi ale vedetelor de pe Dunăre, românii reuşesc să-l respingă pe inamic.
       Dinspre nord, are loc atacul principal, dat de trupele din Brigada a 8-a, sub comanda colonelului Bădescu, între lacurile Malina şi Calica, împotriva grosului Diviziei a 9-a Ruse. La început, românii înaintează foarte greu, din cauza unui puternic foc de baraj al artileriei ruse. Dar bateria română îi susţine. Vedetele marinei reuşesc să treacă peste barajul rus de torpile, fără nici o piedică din partea marinarilor ruşi. Ele bombardează din flanc poziţiile ruse. Cu toate acestea, situatia era departe de a fi tranşată în favoarea noastră.

       Şi atunci, armata română face ceea ce a făcut dintotdeauna: atacul la baionetă. În frunte cu comandanţii lor, soldaţii români trec la un atac violent la baionetă, recuceresc dealul Ţiglina, îi eliberează pe camarazii lor capturaţi si-i pun pe fugă pe ruşi. Atacaţi şi respinşi dinspre nord şi est, ruşii intră în debandadă şi încep să se îngrămădească spre sud, înspre Gara Bărboşi, şi podul de peste Siret. Artileria noastră şi trei avioane de bombardament aruncă bombe asupra masei de soldaţi ruşi strânşi acolo.

        Furia cu care românii, semnificativ mai puţin numeroşi, contraatacă, îi ingrozeşte pe ruşi, care iau o hotărâre disperată şi senzaţională. La ora 23.00, în toiul nopţii încep să treacă linia frontului şi se predau germanilor. A fost un deznodământ total neaşteptat şi unic în istoria primului război mondial. O bătălie între două armate aliate, în faţa poziţiilor inamicului şi sub privirile acestuia.

       S-au predat germanilor majoritatea Regimentelor 33 şi 35 Infanterie rusă, în total peste 3.000 de oameni, cu tot materialul şi cu un divizion de artilerie. A doua zi dimineaţă, o delegaţie a Diviziei a 9-a Siberiene a anunţat capitularea. Restul Regimentelor 33 şi 35, Regimentele 34 şi 36 în întregime, Brigada a 9-a de artilerie siberiană, o baterie a Diviziei a 10-a siberiene şi statul major al diviziei, împreună cu tot materialul (60 de tunuri, arme, muniţii, tunuri de tranşee, care erau concentrate dincolo de Siret, la Vădeni, gata să treacă la nemţi, au declarat că se predau românilor dacă li se lasă liberă trecere pentru oameni şi caii şi căruţele lor. După ce au fost dezarmaţi, li s-a dat voie să plece. A doua zi au fost dezarmate complet şi trupele celei de-a doua divizii, a 10-a, a Corpului siberian. Şi acestea au fost lăsate să treacă peste Prut, pe sub paza santinelelor române.
        Bătălia de la Galaţi a fost singura din timpul primului război mondial, când s-au folosit trupele terestre, marine şi aviatice în acelaşi timp. Conform istoricului Constantin Kiriţescu, lupta de la Galaţi a fost una dintre cele mai spectaculoase din luptele desfăşurate pe teritoriul României. În semn de omagiu, autorităţile dintre cele două războaie mondiale au instalat o placă memorială de cinstire a gloriei soldaţilor care au apărat Galaţiul în acele zile. În anii 1945-1946, în încercarea de a şterge ruşinea de pe obrazul înaintaşilor lor, ruşii au dat ordin ca această placă memorială să fie demolată, iar în istorie, generaţii întregi de gălăţeni habar nu au avut despre acest episod din istoria Galaţiului şi a poporului român.
       Problemele interne din Rusia și revoluția bolșevică au determinat autoritățile române să caute soluții pentru protejarea și strămutarea tezaurului, tezaur dus anterior la Moscova, pe timpul retragerii din Moldova a autorităţilor române. La cererea Băncii Naţionale a României, Ministerul de Război a trimis la Moscova un detașament de 20 de jandarmi îmbrăcați în civil și înarmați cu pistoale, care urmau să păzească valorile românești din Rusia. Însă până când aceștia au ajuns la Moscova, bolșevicii au ocupat Kremlinul și au interzis accesul oricărei persoane străine în interior. Că doar nu aveau de gând să dea înapoi ceea ce tocmai prădaseră…
         Consulul României la Moscova, Pierre Guerin, și guvernatorul Băncii Naţionale a României, Theodor Căpitanovici, au fost anunțați de trimiterea jandarmilor printr-o telegramă a lui Nicolae Titulescu. De asemenea, Titulescu le aducea la cunoștință că Guvernul român a început demersurile pe lângă aliați pentru mutarea tezaurului în SUA și li se cerea să ia legătura cu reprezentanții Guvernului american în Rusia, pentru ca transportul să se efectueze cu trenul transsiberian.
       Demersurile inițiate de autoritățile române pe lângă Aliați nu au dat rezultate, Parisul și Londra refuzând să se implice direct şi să garanteze siguranța transportului. În consecință, Nicolae Titulescu l-a informat pe ambasadorul român de la Petrograd, Constantin Diamandy, căruia i-a cerut să ia legătura cu ambasadorul american „pentru a chibzui asupra celor mai bune mijloace de punere la adăpost” a tezaurului. Negocierile cu americanii s-au prelungit până la sfârșitul anului, fără să se ajungă la un rezultat mulțumitor.

       În condițiile în care nu puteau să fie obținute garanții ferme, guvernatorul Băncii Naţionale a României a refuzat să aprobe transportul. Şi, pas cu pas, condiţiile istorice au favorizat bolşevicii în a prăda tezaurul… Şi ar fi vrut, fireşte, să păstreze şi Basarabia, că tot o aveau luată cu japca de vreun secol şi ceva…

      Jertfele românilor, de-a lungul existenţei lor, sunt uriaşe. Aproape că nu există palmă de pământ care să nu fi fost apărată prin jertfă de sânge. Prin moartea lor, eroii ne-au apărat fiinţa, limba, cultura şi glia străbună. Iată de ce, merită să-i cunoaştem, să-i venerăm şi să presărăm pe-a lor morminte ale laurilor flori!…

 VA URMA

Despre cele citite aici mai puteţi găsi şi-n sursele de mai jos:

  Surse:

http://www.history-cluj.ro/Istorie/cercet/Suciu/suciu.pdf

http://ispaim.mapn.ro/app/webroot/fileslib/upload/files/RIM/rim1-2_2018.pdf

Popa, Vasile; Primul pas spre Marea Unire; Document – Buletinul Arhivelor Militare Române, Anul I Nr. 4/1998

Cristian Păunescu, Marian Ștefan, Tezaurul Băncii Naționale a României la Moscova, Editura Oscar Print, București, 2011.
Mihail Gr. Romașcanu, Tezaurul român de la Moscova, Editura Cartea Românească, București, 1934.
Sheila Fitzpatrick, The Russian Revolution, Oxford University Press, New York, 1994.
Alexandru V. Boldur, Basarabia și relațiile româno-ruse (Chestiunea Basarabiei și dreptul internațional), Editura Albatros, București, 2000.
Gheorghe Platon (coord.), Istoria românilor – De la Independență la Marea Unire, vol. VII, tom II, Editura Enciclopedică, București, 2003

http://uspee.md/wp-content/uploads/2016/10/MOLDOSCOPIE_PROBLEME_DE_ANALIZA_POLITICA_PARTEA-61.pdf

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2018/01/13/13-ianuarie-1918-guvernul-bolsevic-rus-condus-de-vladimir-ilici-lenin-rupe-relatiile-diplomatice-cu-romania-intre-cele-doua-tari-intervine-practic-starea-de-razboi/

https://adevarul.ro/news/eveniment/ambasada-rusiei-tendentioasa-anumitor-aspecte-istoria-interbelica-romaniei-1_5922d0c65ab6550cb856e5d2/index.html

http://www.ziaristionline.ro/2016/03/02/blestemul-pozitiei-geopolitice-a-romaniei-problema-basarabiei-ii-de-prof-dr-ion-constantin/

http://www.usem.md/uploads/files/Activitate_%C8%98tiin%C8%9Bific%C4%83_USEM/rmdiri/RMDIRI,_2010,_Nr__4.pdf

https://www.europalibera.org/a/blog-centenarul-unirii-dorin-dobrincu/28909730.html

http://cristiannegrea.blogspot.com/2012/05/batalia-moldovei-in-razboiul-roman.html

Gânduri bune tuturor din „pridvorul” de sub Tâmpa!…Şi la bună revedere!

Al dumneavoastră,

 Nicolae Uszkai

Alte articole găsiţi aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here